Pentru fericirea poporului! Reflectii despre tavalugul pontocratic si posibilitatea de a-l opri

Motto: “Ceausescu nu fi trist, Victor Ponta-i comunist”, Piata Universităţii, 8 noiembrie 2014

Victor Ponta ne asigură ca vrea sa devina presedinte pentru fericirea poporului. Acesta era titlul uneia din producţiile propagandistice ale realismului socialist in cea mai degradată si degradantă fază a sa. Premiera a avut loc in 1952, in plină teroare stalinista. Era scrisă de comediograful en titre al regimului, Aurel Baranga, si de politrucul bornat, inenarabilul Nicolae (Nikolai) Moraru. Minciuna este sufletul nemuritor al comunismului, a afirmat, memorabil si cât se poate de justificat, marele filosof polonez Leszek Kolakowski. Comuniștii, post-comuniștii si tovarășii lor de drum, mai vechi si mai noi, s-au scăldat intotdeauna in mocirla minciunii.

Victor Ponta este Homo Praevaricatus, tocmai din acest motiv a facut fulgeratoarea sa carieră in PSD-ul iliesciano-nastasiot. Minte fără să roșească și fara să clipească. Se pretinde un apărător al intereselor plebee, este de fapt valetul oligarhiei cleptocratice. In ceea ce privește convingerile, sunt de acord cu ce scrie Radu Vancu: “Gorila n-are ideologie”. Dar știe sa o simuleze, este specialistă, gorila noastra natională, in travestiuri. Si, dacă tot vorbim de gorilă, să ne destindem un pic ascultându-l pe Georges Brassens:

http://www.youtube.com/watch?v=hB5Ctk9ENV4

Plagiatorul se declară un susţinător al alianţelor vestice, dar de fapt simpatizează cu putinismul si cu Partidul Comunist Chinez, “forţa politică conducătoare” din Republica Populară a Amneziei (cum corect a numit o jurnalistă americană China comunistă). Trebuie să fii fie orb politic, fie de totală rea-credinţă spre a crede, precum fostul președinte Emil Constantinescu, că Ponta dă doi bani pe asumarea trecutului totalitar. Victoria lui Ponta la al doilea tur ar insemna un dezastru pentru România: nu am nicio indoială că ar urma, cu maximă celeritate, graţierea marilor penali, in frunte Dan Voiculescu si Adrian Năstase. Din raţiuni ușor de bănuit, ar mai intarzia un pic graţierea lui Don Relu Fenechiu, fost ministru in cabinetul plagiatorului.

De ce scriu aceste lucruri, in fond bine cunoscute? De ce e nevoie să le repetăm? Pentru că mai sunt unii care cred că lupta impotriva lui Ponta n-ar avea nevoie de voturile susţinătorilor unuia sau altuia dintre candidaţii de la primul tur. Este o poziţie iraţională si contraproductivă. Una care probează doar narcisism miop si obstinaţie ingâmfată. Pe scurt, vanităţi rănite. In asemenea momente, orgoliile sunt lăsate de-o parte, iar raţionamentele falacioase de tip cherry picking sunt, macar temporar, abandonate. Stim că, sub Ponta, numai de fericirea poporului nu va fi vorba, ci de aceea a unor neo-nomenclaturisti crapuloși dispuși să comită orice fărădelege pentru a-și eterniza puterea si a termina de prădat aceasta ţara. Va urma orbanizarea României. Ea trebuie impiedicată prin votul nostru.

Există incă o șansă de a opri tăvălugul pontocratic. Fiecare vot contează, este ceea ce au inţeles și Klaus Iohannis, și Monica Macovei, și Elena Udrea (ba chiar și Victor Ponta). A vota impotriva lui Ponta pe 16 noiembrie inseamnă că-ţi pasă intr-adevăr de viitorul acestei ţări. Există o alegere, iar indecișii pot ieși din starea lor de indiferenţă făcând aceasta opţiune. Este in joc libertatea cetăţenilor României. ADN-ul pontocraţiei este unul liberticid.

Citeste intreg articolul si comenteaza peContributors.ro