Privata DomnuluiDin lemnul unei biserici-monument, veche de doua secole, a fost ctitorita o latrina

In satul Homojdia, din zona Fagetului, exista o bisericuta de lemn din secolul al XVIII-lea. Desi locasul de cult a fost inclus pe lista monumentelor istorice de interes zonal, asta nu a impiedicat unele cuvioase fete bisericesti sa il transforme intr-o monumentala… privata.

Lucrari pe sest

Documentatia pentru restaurarea bisericii de la Homojdia, intocmita initial in 1991, a fost reactualizata de arhitectul Vasile Oprisan in anul 2002, in intervalul scurs de la primul proiect biserica degradandu-se in continuare: „Autorizatia trebuia data de primaria comunala si urma sa fie angajat un constructor autorizat sa execute lucrari pe monumente, conform Legii monumentelor.

Au gasit ei constructori, eu, in calitate de proiectant nu am mai fost informat. Am aflat cu stupoare ca echipa de mesteri adusa din Maramures, ignoranta in privinta exigentelor impuse de restaurarea unui monument, a preluat initiativa”.

Demolarea

In 18 decembrie 2002 Primaria Curtea, de care apartine satul Homojdia, a eliberat certificatul de urbanism si autorizatia de construire pentru „lucrari de consolidare-restaurare la biserica de lemn din Homojdia, la fundatii, pereti, sarpanta, invelitoare si zugraveli” iar in septembrie 2003 a aprobat „cumpararea a 7 mc de lemn de esenta de stejar de la Ocolul Silvic Cosava”.

In luna decembrie a aceluiasi an s-a obtinut si avizul Comisiei Nationale a Monumentelor, Ansamblurilor si Siturilor Istorice „pentru remedierea degradarilor semnalate”, cu mentiunea ca, la deschiderea santierului, trebuie instiintata comisia zonala iar Primaria orasului Faget a intocmit un deviz estimativ care s-a ridicat la 403.750.120 lei, pentru materiale si manopera.

In toamna anului trecut insa, vechea bisericuta de lemn a fost daramata si in locul ei a fost ridicata una noua, din lemn de brad, un hibrid de biserica banateana si maramureseana. Maniera de executie a „mesterilor” maramureseni este atat de rudimentara, incat i s-a dus vestea in toate satele din jur.

Altar in aer

Biserica a fost ridicata din brad verde, fasonat la fata locului de maramureseni. „O lucrat un mester, Ion ii zice, si o mai avut doua-trei ajutoare, niste copilandri” spune Viorel Herci, epitropul bisericii. Aproape nu exista o bucata de lemn care sa se imbine cu alta, asa ca prin biserica bate pur si simplu vantul.

La sugestia mesterilor, crapaturile mai mari au fost umplute cu spuma poliuretanica, dar la baza altarului, unde acesta nu s-a mai imbinat nicicum cu talpoaiele, golul a fost „umplut” cu doua „pene” de scandura.

Epitropul povesteste si peripetiile din timpul lucrarilor: „Au inceput sa scoata lemnul vechi si sa puna lemn nou de la peretele de sub turla. Cand au inceput sa demonteze peretii, turnul o fost sprijinit cu popi.

Cand au ajuns la altar, grinda lunga din interior s-o rupt si s-o prabusit tot, si biserica veche si ce s-o construit nou. Noroc ca oamenii erau in partea ailalta”. Nici clopotele nu au fost montate cum trebuie si acum bat anapoda. „Cu clopotele i-am spus mesterului Ion dar el o zis ca-i bine si-asa” spune Viorel Herci.

E un om simplu si nu cunoaste legile, nici valoarea unui monument, intr-un fel e mandru ca satul are biserica noua… Cu jumatate de gura, recunoaste insa: „Nu-i asa reusita din punct de vedere tehnic, io nu-s specialist, da’ vad ca altarul sta in aer. La orice casa te duci nu vezi asa ceva”.

Negocieri

Vechea biserica, prabusita din nesocotinta mesterilor si a celor care o aveau in grija, s-a transformat in cateva mormane, aruncate in cimitirul din jurul bisericii.

Oameni gospodari, satenii s-au gandit sa nu ramana nefolosit, si cum credinciosii care veneau la biserica aveau nevoie si de un veceu, o parte din scandurile de bolta si grinzi din peretii bisericii-monument, amestecate cu cateva scanduri noi, au fost folosite pentru construirea acestuia, in mijlocul cimitirului.

Intrebat ce se va intampla cu gramezile de lemn in care s-a transformat biserica-monument, Viorel Hreci a raspuns cu candoare: „Din lemnu’ care-o ramas m-am gandit sa facem o magazie, o sura pentru biserica, podu-i mic si nu incap toate obiectele. Ce nu-i bun, bagam pe foc”.

Vazand ca reporterilor le place tare mult usa veche a bisericii, epitropul s-a aratat extrem de deschis negocierilor: „Cat dati pe ea?”

SPALAREA PE MAINI.

Protopopul Fagetului, parintele Bujor Pacurar, stie ca „biserica veche s-a daramat si s-a construit pe acelasi loc o biserica noua”. Nu pare sa-si dea seama de gravitatea faptei; potrivit Legii monumentelor, distrugatorea unei asemenea biserici e socotit infractor.

Parintele nu a citit legea si sustine ca echipa de maramureseni a incheiat contractul cu preotul din Curtea, Florin Barbu, care avea in grija si biserica din Homojdia. In schimb, parintele Barbu sustine: „Eu prea putin m-am implicat ca atunci nu era parohia mea, eram acolo doar suplinitor.

Echipa de mesteri a fost angajata de protopopiat, m-a chemat parintele protopop cand au venit doua masini cu bustenii de brad, am inteles ca au fost obtinuti din niste sponsorizari. Nu stiu cine a hotarat daramarea bisericii, nici cine i-a platit pe mesteri, ori daca au avut un contract. Mai mult oamenii din sat au supravegheat lucrarile”.

Protopopul Fagetului spune ca Mitropolia stia de lucrari; a facut devizul, lucrarile au costat in jur de 400 de milioane de lei. „Greseala noastra e ca n-am avut o colaborare cu specialistii, am crezut ca inginerul de la serviciul tehnic al Mitropoliei a luat legatura cu ei.

Acuma ce sa facem, am gresit, nu cred ca vechea biserica se mai poate reface, dar vom avea grija in viitor”, marturiseste, candid, parintele Bujor Pacurar. Uita insa sa specifice asupra cui se va abate grija ecumenica: asupra mandrei biserici noi, cu altarul in aer, sau asupralatrinei ctitorite dintr-un monument istoric?

„Facem demersuri ca in cel mai scurt timp sa se remedieze situatia de la Homojdia. Biserica de la Cosevita nu se va darama. Nu se va mai darama nici o biserica”

pr. Zaharia Peres, consilier cultural al Mitropoliei Banatului