Seara de 5 decembrie este prilej de emoție pentru copii – îşi curăţă ghetele şi îl așteaptă pe Moş Nicolae. Conform tradiţiei, moşul le aduce dulciuri copiilor cuminți, iar cei neascultători primesc o nuieluşă. Sfântul Nicolae – sărbătorit în 6 decembrie – este printre cei mai iubiți sfinți în România, iar tradiția spune că apare pe un cal alb, păzește Soarele și îi apără pe corăbieri și pe soldați.
Despre Sfântul Nicolae se spune că, ajuns arhiepiscop, se îngrijea şi de sufletele, dar şi de nevoile trupeşti ale locuitorilor din Mira. Umbla neştiut prin cetate şi le dăruia pe furiş cele necesare. Unui om i-a dat, pe rând, trei pungi cu galbeni ca să aibă fetele lui zestre să se poată căsători. Pentru a lega viaţa Sfântului Nicolae de obiceiul de a pune cadouri în ciorapi sau în ghete, într-o legendă populară se zice că a azvârlit una dintre pungile de bani pe fereastră, iar aceasta a căzut într-un ciorap pus la uscat lângă foc. Alţii spun că era o gheată.
De aceea, ziua Sfântului Nicolae se mai numeşte, prin unele ţinuturi, Crăciunul Copiilor.
Seara, în ajun, copiii îşi curăţă ghetele, în care vor primi daruri mărunte: ciocolată, bomboane, fructe de iarnă (portocale, mandarine, curmale şi smochine), haine şi jucării. Darurile mult visate, mai costisitoare, le vor fi date de Crăciun, sub pom. Cei care nu au fost cuminţi primesc o nuieluşă (semn al pedepsei pe care o merită).
Sfântul Nicolae în tradiția românească
„Datinile și tradițiile din ziua de 6 decembrie nu sunt prea numeroase: se serbează pentru ajutor la boli și mai ales lovituri (aluzie, probabil, la toiagul arhieresc), se fac praznice pentru morți năpraznice (în accidente, mai ales înecați), iar fetele fac rugăciuni pentru noroc în căsătorie (…) Fiind o zi plasată la începutul iernii calendaristice este firesc să fie socotită prevestitoare pentru mersul vremii (…) Pentru zonele ce păstrează tradiția colindatului, în special Transilvania, Sf Nicolae este, într-un fel, patronul cetei de tineri, la această dată ei întâlnindu-se pentru alegerea conducătorului!”, scrie Narcisa Știucă în cartea Spirala sărbătorilor – Rosturi, tâlcuri și deslușiri.
Cum este înfățișat în tradiția populară? Apare uneori pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă de decembrie, păzește Soarele care încearcă să se refugieze pe lângă el către ținuturile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură. Este sfânt patron al corăbierilor, pe care îi salvează de la înec, dar apără și soldații în războaie și de aceea mulți îl invocau în timpul luptelor. Era invocat și de văduve, de orfani și de fetele care voiau să se mărite, dar cel mai cunoscut este pentru faptul că aduce cadouri în noaptea de 5 spre 6 decembrie și pedepsește copiii leneși sau neascultători.
Sf. Nicolae și nuielușa
„La români, Moș Nicolae s-a instalat mai întâi în mediul citadin și foarte târziu în cel rural și în orice caz nu s-a suprapus celorlalți doi moși: Moș Ajun și Moș Crăciun. Mai mult decât atât, el s-a distins încă de la început (grație povestirilor adulților) nu atât ca un moș darnic și îngăduitor, ci ca unul justițiar, mai degrabă un sprijin divin al dascălilor și părinților în demersurile lor educative, decât un personaj năzdrăvan gata să se topească la orice rugăminte sau vis copilăresc. Emblema sa, nuielușa sau bățul era de altfel, nelipsită din recuzita pedagogică de odinioară fiind legitimată de însăși atingerea divină a patronului celor aflați în nevoie”, scrie Narcisa Știucă.
O scurtă istorie europeană
Sfântul Nicolae a fost venerat pe scară largă în Europa medievală pentru generozitatea sa, dar și pentru că a fost sfânt – protector pentru atât de multe categorii de persoane. Se spune că în secolul 11, câțiva marinari italieni i-au furat moaștele din zona Turciei de azi și le-au dus la Bari, în Italia.
Sfântul a fost celebrat între 1200 și 1500 pe scară largă în Europa. Nicolae era sfântul care aducea cadouri și era sărbătorit pe 6 decembrie. Sfântului oarecum mai strict i s-au adăugat tradiții de la alte zeități europene, cum ar fi nordicul Odin și Saturn de la romani, astfel că a ”căpătat” barbă albă și puterea de a zbura.
Dar după apariția Reformei Protestante – care nu încuraja celebrarea sfinților – tradițiile legate de Sf Nicolae au dispărut în multe părți ale Europei de Nord. Faptul că imaginea sfântului Nicolae s-a estompat a dus la apariția unei probleme: cine să fie personajul magic care duce copiilor cadouri. În unele cazuri locul a fost luat de pruncul Iisus și data a fost mutată de pe 6 pe 25 decembrie, dar rămânea o problemă: povestea nu se lega, un prunc nu are puterea să ducă multe cadouri și nici nu poate să-i sperie pe copiii care au fost cuminți.
Din această nevoie, în mitologia germanică au apărut figuri precum Ru-klaus, Aschenklas și Pelznickel care erau mari și demonice, pentru a-i determina pe copii să fie cuminți, în caz contrar venind pedepse, nu cadouri.
Prezența lui Sf Nicolae a rămas vie în Olanda, unde s-a menținut tradiția lui ”Sinterklaas”. În ziua sfântului sunt parade și sărbători, iar Sinterklaas vine călare pe cal, îmbrăcat într-o robă episcopală roșie și cu o mitră în mână. Copiii își pregăteau de cu seară încălțările, iar dimineața găseau mici cadouri simbolice.
Și în prezent în Europa de Nord, în zona Țărilor de Jos și în Germania de Sf Nicolae copiii primesc fursecuri speciale, bomboane sau mici cadouri, fie în ghetuțe, în șosete, pe farfurii sau chiar sub pernă. În unele zone, copiii îi scriu scrisori lui Moș Nicolae și lasă morcovi sau mere în iarbă pentru măgarii sau caii moșului. Printre micile cadouri date copiilor în țările din nord se numără portocalele, bănuții din ciocolată și acadelele în formă de toiag.
Foarte controversat este personajul care-l acompaniază pe Moș la sărbătorile din Olanda, Petru cel Negru (Zwarte Piet) care este un om care își vopsește fața în negru și are buzele roșii, ajutându-l pe Moș Nicolae să distribuie dulciuri copiilor cuminți, dar și bucăți de cărbune, cartofi și nuielușe celor care nu au fost cuminți. Zwarte Piet era prezentat fie ca un sclav negru eliberat, fie ca maur (arab).
Zwarte Piet a fost în ultimul deceniu o tradiție tot mai controversată în Olanda, fiind considerată de foarte mulți ca fiind o tradiție rasistă. Anul trecut controversa a ajuns și la premierul olandez Mark Rutte care și-a schimbat opinia, spunând că tradiția va dispărea cu timpul, după ce în trecut spusese că nu era o problemă cu Petru cel Negru.
Olandezii au dus tradiția sărbătoririi lui ”Sinterklaas” în secolul 17 în coloniile din America de Nord – New Amsterdam a fost prima denumire a orașului New York. Și în America tradiția a suferit transformări și a devenit Santa Claus prin combinarea legendei lui Sf Nicolae ca om bun și generos și legende vikinge în care un magician răsplătea copiii buni și îi pedepsea pe cei obraznici.
Foto: Event Space © Chernetskaya | Dreamstime.com