Demisia ministrului Cseke, semn al blocajului in care se afla Romania

Ministrul Cseke a demisionat ca protest la subfinantarea sistemului de sanatate, nerezolvata nici cu recenta rectificare bugetara. Subfinantare recunoscuta inclusiv de presedintele Basescu.

Nu este primul ministru care demisioneaza din acest motiv. Primul a fost Mircea Miclea, demisionar in 2005 pentru aceeasi subfinantare, de data aceea a sistemului educational.

Dar, zice presedintele Basescu, finantarea pentru sanatate este acum de patru ori mai mare, comparativ cu 10 ani in urma, fara ca sistemul sa ofere prestatii de calitate in spitale si alte subsisteme ale sale. Iar arieratele reprezinta o poveste fara sfarsit.

Adevarul este undeva la mijloc. Peste tot in lume medicatia si aparatura mai scumpe au invins bolile, speranta de viata a crescut, iar boli, altadata incurabile, sunt acum invinse. Dar cu bani. Cu multi bani.

Educatia la randul ei are nevoie de bani. Pentru a plati mai bine profesorii, pentru mijloace de invatamant performante. Nu mai departe, inlocuirea tuturor manualelor cu tablete este o solutie eficienta si mai ieftina, pe termen mediu si lung, mai ales ca legate la internet permit updatare si upgradare software aproape fara alte cheltuieli. Dar costa. Bani multi.

Ne pleaca elitele in strainatate, nu numai medici, dar si tineri absolventi de liceu si facultate care vad in salariile si posibilitatile de dezvoltare personala existente in alte tari o sansa pentru ei si viitoarele familii. Pentru ca nu exista resurse financiare sa-i platim mai bine.

Ajungem la problema esentiala, pe care n-o discutam cu prea mult entuziasm. Cum schimbam paradigma economica, pentru a obtine cat mai multi bani. Nu sa-i imprumutam, ca n-avem de unde sa-i dam inapoi. Sa facem sa se invarta roata economiei, acele mult clamate masuri de lansare a unei activitati economice creatoare de venituri mari pentru salariatii romani.

O productie de bunuri si servicii vandabile si cu valoare adaugata mare este singura solutie. Si iarasi este clar ca resursele proprii nu sunt suficiente pentru a obtine mult dorita productie de bunuri si servicii. Exemplul Loganului este edificator. Batrana Dacie a functionat in aceiasi parametri tehnologici 35 de ani. Nimeni n-a stiut, n-a vrut, n-a fost interesat s-o modernizeze. Daca nu venea schimbarea de regim din 89, sa ne dedulcim si noi la masini straine, o conduceam si acum. Frecand la bujii si la platine.

Este clar. Doar investitori straini pot aduce bani, tehnologie, management performant si piete de desfacere. Tot exemplul Loganului ne-a aratat, in ani de criza, cum se vinde o marfa bine gandita si construita.

Cum ii aducem, acum cand in lume se reduce, ca urmare a crizei datoriilor suverane, numarul de tari “serioase”, in care merita sa investesti?

Cu multe si felurite moduri. Doar sa ai in cap obsesia asta. Cum sa atragi investitori.

1. Concesionarea marilor lucrari de infrastructura, in special rutiera si de irigatii. A ajuns si premierul Boc la concluzia asta. Dupa trei ani pierduti. Acum vrea sa concesioneze si tronsoane din autostrada Transilvania. Cred ca se vor gasi amatori, care sa primeasca spre constructie, intretinere si exploatare autostrazi. Cu reduceri de fiscalitate si recuperarea investitiei din taxe impuse pe autostrazi. Asa este peste tot. Iar cine nu vrea sau nu are bani, nu are decat sa foloseasca vechea structura rutiera. Daca nu avem autostrazi, bugetul tot nu beneficiaza de resurse. In schimb, existenta infrastructurii atrage apoi investitori in agricultura ecologica si turism.

2. Acordarea gratuita a unor terenuri si alte active, impreuna cu scutiri de taxe si impozite. Firma Mercedes, dupa ce a fost asaltata de samsarii de terenuri din vestul tarii, a obtinut de la statul maghiar, gratuit, 300 hectare de teren, pentru a-si dezvolta investitia. Plus stipendii de stat. Si si-a deschis fabrica in Ungaria, in locul Romaniei.

3. Existenta unui singur oficiu care sa constituie interfata statului roman cu mari investitori, cu peste 100 milioane euro investitii. Ca sa nu fie plimbati, jecmaniti, furati ca in codru, de functionari din clientela de partid. Sau/si sa vanda interesele statului roman, cum s-a intamplat cu firma Bechtel.

4. Privatizarea ultimelor active ale economiei comuniste, care constituie pietre de moara agatate de piciorul economiei. Managementul privat reprezinta o frectie la un picior de lemn, managerii asculta de patronii care-i salarizeaza, adica de stat. Si n-am facut nimic. Pierdem timpul.

Citeste tot articolul si comnenteaza pe Contributors.ro