Raportul pe 2025 al unei companii care se ocupă cu educația financiară a copiilor arată că activități precum cititul sau sportul sunt tot mai des incluse de părinți în lista de sarcini plătite. Fenomenul ridică o întrebare esențială pentru educație: ajută banii pe care îi primesc copiii care termină de citit o carte la formarea unui obicei sănătos sau riscă să transforme lectura într-o simplă tranzacție?
Plata pentru citit: stimulent util sau risc pentru motivația internă?
Anne Josephson, psiholog, este de părere că a-i învăța pe copii despre valoarea banilor este o lecție care îi va ajuta pentru tot restul vieții. Recompensele financiare pot funcționa ca punct de pornire, mai ales în cazul copiilor mici sau al celor care au nevoie de structură. Plata poate ajuta la crearea unei rutine și la consolidarea legăturii dintre efort și rezultat.
Specialistul avertizează, însă, că există un risc real dacă recompensa devine singura motivație. Atunci când copilul asociază lectura exclusiv cu obținerea unei sume de bani, interesul pentru carte poate scădea atunci când stimulentului financiar lipsește. Cititul, spun experții, este o activitate care ar trebui să fie susținută și prin cultivarea curiozității, nu doar prin recompense materiale.
Recompensarea copiilor pentru treburi casnice nu este o practică nouă. De ani de zile, părinții au oferit bani de buzunar pentru spălatul vaselor, dusul gunoiului sau plimbatul câinelui, activități care contribuie direct la funcționarea gospodăriei. Diferența este că acum recompensa se mută spre activități precum sportul sau cititul. Iar plata pentru sarcini de dezvoltare personală poate crea confuzie, deoarece întărește extern comportamente pentru care ne dorim, în mod ideal, o motivație internă.
Ce învață copiii despre bani și despre valoarea efortului
Unii părinți pornesc de la ideea că o recompensă financiară poate fi un catalizator: plătești la început, creezi rutină, iar în timp comportamentul devine obișnuință. Emily Bly, psiholog clinician, CEO și director la Pshychology Partners Group, explică faptul că acest scenariu este posibil, dar nu garantat. Există și riscul transmiterii unui mesaj greșit.
„Îngrijorarea mea ca părinte ar fi că, prin monetizarea dezvoltării personale, am putea, practic, să le transmitem copiilor că a fi singur cu gândurile și sentimentele lor este o corvoadă sau că cititul ori spălatul dinților sunt comportamente care apar doar dacă sunt plătite”, spune dr. Bly.
Psihologul adaugă că miza este mai profundă decât simpla formare a unui obicei: „Vrem să creștem copii care nu doar să tolereze disconfortul, ci să învețe că au puterea de a-și influența emoțiile și că a face pași pentru a se simți mai bine este o recompensă în sine”.
Pe de altă parte, Anne Josephson face referire la un aspect pragmatic: „Cunosc foarte puțini adulți cărora le place să facă mișcare, chiar dacă îi face să se simtă mai bine când începe să facă asta constant”. Întrebarea rămâne deschisă: dacă recompensa financiară dispare, va rămâne și comportamentul?
Ar trebui copiii plătiți pentru a citi ori pentru a face treburi în casă?
Decizia de a plăti sau nu copiii pentru sarcini – fie ele casnice ori legate de dezvoltare – ține, în cele din urmă, de valorile fiecărei familii. Specialiștii atrag însă atenția că există argumente consistente împotriva monetizării acestor responsabilități.
„Reduce motivația intrinsecă de a îndeplini sarcini și poate transmite mesajul că participarea la treburile casnice este o slujbă, nu o responsabilitate comună a familiei”, explică Emma. Basch, psiholog. Cu alte cuvinte, dacă fiecare contribuție este plătită, copilul poate ajunge să perceapă implicarea în viața de familie ca pe un serviciu prestat, nu ca pe o formă de apartenență și cooperare. În plus, spune Emma Basch, educația financiară nu depinde neapărat de plata fiecărei sarcini. „O sumă săptămânală, cu discuții despre obiective de economisire și cheltuieli, și despre bani și obiceiuri financiare, îi va ajuta pe copii să înțeleagă cum gândesc părinții lor despre finanțe”, explică ea. Accentul poate fi pus pe conversații și planificare, nu pe recompensarea fiecărui comportament.
Dr. Josephson propune alternative la plata directă. Părinții pot folosi alte forme de întărire: „În schimb, puteți folosi laudele („Te-ai descurcat foarte bine”/ „Suntem încântați de cum ai ales să rezolvi asta”), ori să-i oferiți acces la anumite privilegii (posibilitatea de a alege filmul sau de a sta treaz mai târziu), sau să fie lăsați să sară peste ceva ce nu își doresc să facă, dacă nu e ceva esențial”, spune ea.
Important este ca recompensa să conteze cu adevărat pentru copil. „Pot câștiga și alte lucruri mici, care să funcționeze ca o formă de schimb. De exemplu, pot primi câte un semn pe un tabel pentru fiecare zi în care citesc, iar după un anumit număr de semne, le pot transforma într-o jucărie”, explică dr. Josephson. „În fond, implică tot bani, dar nu este o plată directă pentru fiecare activitate”.