O lecție de democrație și modestie din partea unui general care i-ar prinde bine și ostașului Ciucă

În urmă cu trei ani, când în România premier era Nicolae Ciucă, am intervievat un viceamiral faimos din Portugalia și l-am întrebat ce părere are despre implicarea militarilor în politică. Mi-a spus că nu este o idee bună pentru că „ar fi periculos pentru sistemul democratic”. 

Astăzi, sondajele arată că cei mai mulți portughezi consideră că viceamiralul ar fi cel mai potrivit președinte și-l împing să candideze în 2026, deși acesta refuză în continuare ideea. 

În același timp în România, oamenii din jurul lui Nicolae Ciucă vor să ne convingă, cu milioane de euro din bani publici (după cum a dezvăluit zilele trecute Snoop) că acesta merită să fie președinte. Și totuși nu reușesc, așa cum o arată și sondajele. Mai deloc. 

Care-i diferența dintre cei doi?

Viceamiralul care a vaccinat Portugalia cu retorică și metode militare

Viceamiralul de Marină Henrique Gouveia e Melo a atras atenția presei internaționale într-un moment cum nu se poate mai greu pentru țara sa. Într-o singură lună, în ianuarie 2021, în Portugalia au murit 2,000 de oameni din cauza Covid-19. 

Când au apărut vaccinurile, peste 40 % din populație era reticentă la această metodă de combatere a pandemiei. 

În acel moment, guvernul portughez a încredințat campania de vaccinare unui fost comandat de submarine, viceamiral de marină. În șapte luni, Henrique Gouveia e Melo a vaccinat 85 % din populația țării (98 % dintre locuitorii de peste 12 ani), una dintre cele mai ridicate rate din lume. 

În octombrie 2021, când i-am solicitat viceamiralului un interviu pentru publicul HotNews, în Portugalia se mai înregistrau câteva sute de cazuri de Covid-19 pe zi, iar numărul deceselor cobora către zero. 

România era la polul opus, cu rata de vaccinare printre cele mai scăzute din Europa, 30%, iar numărul deceselor era de câteva sute zilnic. Medicii de familie refuzau să participe la această campanie. 

Gouveia e Melo a acceptat acel interviu, pentru un public care se află totuși la mii de kilometri de țara sa, cu modestie, spunând că „s-ar bucura dacă experiența sa i-ar ajuta și pe alții”. 

În linii mari, viceamiralul nu a făcut altceva decât să-i convingă pe portughezi că sunt într-un război. Nu cu o armată străină, ci cu un virus mortal. Când l-am întrebat ce le răspunde criticilor care l-au acuzat că atitudinea sa a fost „prea milităroasă”, Gouveia e Melo m-a întrebat la rândul său: „în câte războaie ați auzit să moară sute de oameni pe zi?”

„Este o atitudine milităroasă pentru că dacă mor sute de oameni pe zi înseamnă că suntem într-un război și atunci trebuie să ne comportăm ca atare”, cam asta a fost pe scurt strategia.

Un militar care este invitat să vorbească despre apărarea democrației 

După ce a coordonat campania de vaccinare, viceamiralul s-a întors în marina portugheză unde până în decembrie 2024 va ocupa funcția de Șef al Statului Major. 

Acum, e Melo nu mai este viceamiral ci amiral, este invitat des la conferințe unde vorbește despre democrație, iar toate sondajele îl dau favorit la alegerile prezidențiale din Portugalia din ianuarie 2026. 

Procentele sale sunt, de exemplu, peste cele ale secretarului general al ONU, Antonio Guterres. Amiralul este votat în special de electoratul de dreapta.

La 63 de ani, acesta nu vrea însă să candideze. Uneori chiar pare iritat atunci când este întrebat despre acest subiect, după cum scrie presa portugheză. Spune că succesul pe care care l-a avut în timpul pandemiei nu-l obligă acum să intre în politică”.

„Oamenii mă pot plăcea, dar asta nu înseamnă că trebuie să fac ceva. A fost o perioadă istorică, am avut un rol, nu am fost singur, au fost și alții, acum mă dedic rolului actual pe care-l îndeplinesc”, a declarat e Melo într-un interviu pentru publicația portugheză Lusa.

Viceamiralul care a transformat o problemă medicală, dar civilă, într-una militară, este chemat frecvent să țină discursuri despre apărarea democrației, în lumea tulbure în care am ajuns să trăim. 

„Dacă democrațiile nu reușesc să prezinte argumente convingătoare cu privire la importanța libertăților politice sau dacă cetățenii devin deziluzionați de modul în care sunt guvernați, o nouă generație de autocrați va prelua preia frâiele puterii. Și dacă se va întâmpla asta, lumea va deveni mai violentă, mai coruptă și mai periculoasă” – a avertizat Gouveia e Melo, la o conferință în Leiria, prilejuită de aniversarea a 50 de ani de democrație în Portugalia.

Sigur că unele dintre acțiunile sale sunt criticate în Portugalia. Când 13 marinari din Madeira au refuzat, din motive de siguranță, să se urce pe un vas de luptă care urma să fie trimis să escorteze o navă militară rusească ce trecea prin zonă, viceamiralul s-a dus personal la fața locului și le-a tras revoltaților un perdaf de față cu întreaga garnizoană și cu presa: 

„Marina nu poate uita, ignora sau ierta actele de indisciplină, indiferent dacă soldații sunt obosiți, nemotivați sau îngrijorați de propriile realități”, a spus militarul. 

Criticii spun că nu trebuia să se pronunțe pentru că urma un proces și ar influența astfel decizia judecătorilor militari.

Ciucă nu e militar activ dar se promovează ca militar

Am să anticipez acum criticile celor care vor spune că totuși diferența dintre amiralul portughez și generalul Ciucă este aceea că primul este militar activ, iar al doilea este în rezervă. 

Totuși, indiferent de statutul oficial, Ciucă se promovează în spațiul public ca militar, nu ca civil. „Un ostaș în slujba țării” scrie pe 400 de panouri din toată țara, nu „un politician în slujba țării”.

Dincolo de aceste nuanțe, până la urmă aici este vorba despre prototipul militarului care ar putea ajunge, prin alegeri, președintele unei țări democratice din UE. 

Iar aici comparația dintre Ciucă și e Melo mi se pare esențială: nu poți să afli răspunsul la întrebarea „ar fi bun un fost general în funcția de președinte al României?” dacă nu ai măcar un element de comparație.

În general, militarii sunt văzuți în societățile democratice ca oameni pe care te poți baza la nevoie, „ordinul se execută nu se comentează”. 

Armata este prima instituție în ceea ce privește încrederea românilor, potrivit sondajelor. Totuși, Nicolae Ciucă nu se bucură nici pe departe de un asemenea avantaj. Pentru că aici mai intervine ceva ce amiralul portughez are, în timp ce șeful PNL, nu: imaginea de lider.

Ca să spunem altfel, oamenii se uită cu admirație la conducătorii militari care iau decizii bune, hotărâte, în situații de criză, dar pe ostași îi privesc mai degrabă cu simpatie și chiar cu compasiune. Aceștia sunt doar executanții ordinelor venite de la superiorii lor.

Or Nicolae Ciucă nu a dovedit că este altceva decât un ostaș, fie el și „în slujba țării”, dar nimic mai mult. 

În ciuda milioanelor de euro din bani publici băgați de liberali în campania de promovare, candidatul lor prezumtiv la prezidențiale nu poate scăpa de imaginea unui simplu executant al deciziilor lui Klaus Iohannis. 

Un ostaș, cum ar veni.

Ar vota românii un simplu soldat în fruntea țării? Nu cred că trebuie să plătești consultanți politici ca să afli răspunsul la această întrebare.

E greu de înțeles de ce a trebuit să vină Crin Antonescu, cu trei luni înainte de alegeri, să spună ceea ce este evident pentru multă lume. Probabil că disperarea în rândul unor liberali ajunsese la un nivel uriaș. Dar am să las analiștii politici să rezolve genul acesta de dileme.

Probabil că nu este singurul, dar cred că amiralul Gouveia e Melo este prototipul militarului care poate câștiga alegerile într-o democrație europeană. Poate se va ține de cuvânt să nu candideze, dar foarte mulți oameni din Portugalia vor fi dezamăgiți. 

A câștigat un război, unul atipic, folosind mijloace și retorică militare, după care s-a reintors în cazarmă.

Mi-ar fi greu să spun ce război a câștigat Ciucă, în cariera lui de toate felurile. Dar aștept să-i citesc cartea pentru a afla.