Pot fi acuzați cei patru parlamentari români care au mers la Ambasada Rusa de act de trădare?
„Dacă există vreun oficial român care în acest moment dorește să apere Ucraina, este cel mai mare trădător al națiunii române și trebuie arestat imediat pentru înaltă trădare!” – Diana Iovanovici Șoșoacă
Niciodată nu am crezut pe de-a-ntregul măsurătorile care arată cât de covârșitor de pro-euro-atlantist este poporul român; dar, pe de altă parte, nu pot să nu constat cu amărăciune cum, în fața dovezilor clare ale revizionismului violent al Federației Ruse, se găsesc atât de mulți români care să-i cânte ode Kremlinului, disprețuind evidența: și anume că România, ca și Ucraina, sunt pentru imperiul rus în aceeași oală, adică simple ținte ce trebuie readuse sub ascultare și incluse în spațiul său vital.
Delirul care scuză, dacă nu cumva glorifică, acțiunea militară a Rusiei ce distruge casă cu casă orașele Ucrainei pe care le vrea cucerite nu mai este o raritate la noi, canalele media sau de socializare care promovează astfel de materiale sunt atât de numeroase încât este greu să le mai poți contabiliza.
Există, totuși, o diferență între agenții de propagandă ai puterii de la Kremlin – deși „munca” lor susținută reprezintă un ajutor neprețuit pentru Moscova – și un demnitar al statului român, ales al poporului, care în disprețul mandatului și obligațiilor sale legale înțelege să se pună – și încă public – la dispoziția acestui agresor periculos, care de altfel a întocmit și o listă cu „state neprietenoase”, pe care se regăsește și România.
Miercuri, 30 martie ac., patru parlamentari români, un senator – Diana Iovanovici Șoșoacă și trei deputați – Dumitru Coarnă, Mihai Lasca și Francisc Tobă, au solicitat și, bineînțeles, au primit o audiență la ambasadorul rus Valeri Kuzmin, căruia i-au prezentat o propunere de mediere a păcii între Rusia și Ucraina – demers denumit „Pacea de la București” -, insistând pe următorul aspect: „neutralitatea” României față de acest conflict.
Dar cel mai util ar fi să parcurgem, în întregime, comunicatul dat publicității joi, 31 martie ac., de doamna senator Șoșoacă, înainte orice analiză asupra a ceea ce ar trebui să fie un adevărat scandal parlamentar[2]:
„Astăzi, 30.03.2022, orele 11,00, o delegație formată din 4 parlamentari români: Senator Diana Iovanovici-Șoșoacă, Deputat Dumitru Coarnă, Deputat Mihai Lasca și Deputat Francisc Tobă, a avut o întâlnire cu Ambasadorul Federației Ruse, Domnul Valery Kuzmin, pe tema Memoriului transmis cu privire la Neutralitatea României, Pacea de la București
În acest cadru, partea română, a prezentat poziția de neutralitate, în sensul neimplicării României în războiul dintre cele două state beligerante: Federația Rusă și Ucraina, astfel cum o solicită majoritatea românilor, precum și propunerea de începere a tratativelor de pace în cadrul neutru al României, în Casa Poporului, în vederea încheierii Păcii de la București. Partea română a menționat ca demersului celor 4 parlamentari s-au alăturat și ONG-uri și personalități din peste 70 de țări.
La rândul său Ambasadorul Federației Ruse și-a exprimat punctul de vedere privind tema expusă, menționând că la acest moment sunt în discuții tratative în Turcia, mulțumind pentru implicarea parlamentarilor români.
De asemenea, partea română a conchis asupra neutralității și neimplicării României în conflictul din Ucraina, precum și speranța că acest conflict se va încheia cât mai curând, astfel încât să se evite pierderea de vieți omenești de ambele părți, precum și evitarea extinderii conflictului.
Precizăm că întâlnirea a avut loc la solicitarea părții române, adresată prin Memoriul menționat, Memoriu și solicitare de întâlniri care au fost transmise tuturor statelor implicate și vecine statelor beligerante, prima Ambasadă care a acceptat discuții, fiind cea a Federației Ruse.”
Prima întrebare care-ți vine în minte este ce anume i-a mânat pe „cei patru” la acest inedit – și fără mandat din partea statului român – demers pe lângă Ambasada Rusă și mă tem că răspunsul cel mai comun și banal este și cel real: au făcut-o de frică!
Da, cei patru parlamentari se tem pentru pielea domniilor lor, mai ales după ce au citit pe Facebook postarea unui alt fost parlamentar, Ioan Pop, care a calculat că odată cu invazia Federației Ruse în Ucraina a pornit al treilea război mondial.
După experiențele noastre cu precedentele două războaie mondiale, este probabil inevitabil – nu-i așa? – să ne trezim cu trupele ruse pe la noi, venind mai degrabă cu gânduri de „eliberare”, ca-n Ucraina; așa că cei patru parlamentari s-au gândit că nu ar strica să se facă remarcați la Moscova ca „prietenii de la București” ai imperiului.
Lăsând gluma la o parte, mă tem că nu putem exclude în niciun caz ca cei patru să se fi pus voluntar la dispoziția părții ruse, și nu de ieri de astăzi – dar acest lucru trebuie să fie stabilit și dovedit de instituțiile în drept ale statului român: serviciile de informații și DIICOT.
În orice caz, demersul „celor patru” de miercuri, 30 martie ac., în condițiile în care nu a existat un mandat parlamentar sau măcar unul politic (din partea partidelor, acolo unde parlamentarii mai sunt membri de partid) pentru a discuta la Ambasada Rusiei un statut de „neutralitate” față de o putere străină militaristă și violentă, care a anunțat public că (și) România este pe o listă de „state neprietenoase”[3], pare că reprezintă un „act de trădare”, conform definiției dată de Codul Penal.
Codul Penal, parte integrantă din Legea nr.286/2009 (text actualizat la nivelul anului 2022), oferă următoarea definiție pentru infracțiunea de „trădare”, conform articolului 394[4]:
„Fapta cetățeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizație străină ori cu agenți ai acestora, în scopul de a suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea, suveranitatea sau independența statului, prin:
a) provocare de război contra țării sau de înlesnire a ocupației militare străine;
b) subminare economică, politică sau a capacității de apărare a statului;
c) aservire față de o putere sau organizație străină;
d) ajutarea unei puteri sau organizații străine pentru desfășurarea unei activități ostile împotriva securității naționale,
se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.”
Pentru a cerceta dacă cei patru parlamentari se fac vinovați de trădare, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se poate autosesiza, la fel o poate face și DIICOT, așa cum procurorii știu prea bine.
De asemenea, serviciile de informații, SRI în primul rând, dar nu numai, pot transmite sesizări parchetelor, pentru a demara astfel cel puțin o cercetare penală și, dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, să se treacă la urmărirea penală.
Trei din cei patru parlamentari sunt, din ceea ce rezultă din fișele domniilor lor postate pe pagina de internet a Camerei Deputaților, membri în diverse comisii permanente:
(i) Francisc Tobă este membru al comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională;
(ii) Dumitru Coarnă este membru în comisia de muncă și protecție socială, dar până de curând a fost secretar al comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională;
(iii) Mihai Lasca este membru în comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții.
Pentru senatorul Diana Iovanovici Șoșoacă nu există date publice din care să rezulte că este membru într-o comisie parlamentară permanentă.
Ca membri ai comisiilor permanente, cei trei parlamentari au sau pot avea acces la informații clasificate. Acțiunea lor de miercuri, 30 martie ac., îi descalifică pentru accesul la informații clasificate, iar măsura retragerii accesului poate fi luată de ORNISS imediat, în conformitate cu prevederile Legii nr.182/2002 (privind protecția informațiilor clasificate) și a articolelor 159 și 160 din HG nr.585/2002 (standardele naționale privind protecția informațiilor clasificate în România).
INTERVIURILE HotNews.ro