Antecedentele penale ale unei persoane nereabilitate nu au rezonanță doar în stabilirea unei sancțiuni mai aspre, odată cu repetarea comportamentului infracțional, acestea prezentând o importanță deosebită și în adoptarea anumitor decizii de către organele judiciare, cu un impact semnificativ asupra persoanei în cauză. De multe ori, antecedentele penale constituie o circumstanță de care organele judiciare trebuie să țină seama în procesul decizional, iar alteori, chiar și în absența unei prevederi exprese, acestea sunt avute în vedere, în mod reflex, la momentul adoptării unor soluții.
Prezentul articol are ca scop expunerea câtorva reflecții cu privire la relevanța antecedentelor penale în acordarea liberării condiționate a persoanei care execută o pedeapsă cu închisoarea într-un regim penitenciar.
În primul rând, considerentele expuse prezintă relevanță, pe de o parte, atunci când, în mod recurent, în procedura desfășurată în ședință publică privind liberarea condiționată, Ministerul Public solicită respingerea cererii, invocând starea de recidivist a condamnatului, iar, pe de altă parte, atunci când instanța valorifică acest argument în motivarea hotărârii de respingere a cererii de liberare condiționată.
Mai mult, în cadrul aceleiași proceduri menționate anterior sau în situația dispunerii unor măsuri preventive, lipsa antecedentelor penale este considerată de organele judiciare drept o stare de normalitate ce ar trebui să caracterizeze orice cetățean, motiv pentru care statutul de infractor primar nu poate constitui un temei pentru obținerea unor beneficii legale.
În al doilea rând, pentru obținerea liberării condiționate, condamnatul trebuie să îndeplinească cumulativ un set de condiții prevăzute de art. 100 Cod penal, însă niciuna dintre acestea nu vizează evaluarea antecedentelor penale ale persoanei care solicită liberarea din penitenciar. Din cele patru condiții prevăzute de textul legal, trei sunt de ordin obiectiv (executarea unei părți din pedeapsă, aflarea condamnatului într-un anumit regim de executare al pedepsei și îndeplinirea obligațiilor civile) și pot fi, prin urmare, satisfăcute sau nu. Ultima condiție are un caracter subiectiv și se referă la convingerea instanței cu privire la gradul de îndreptare și capacitatea de reintegrare socială a persoanei condamnate. De altfel, aceasta constituie elementul determinant care transformă liberarea condiționată dintr-un drept al deținutului într-o vocație, conferindu-i șansa de a beneficia de clemența statului.
În același sens, Expunerea de motive a Codului penal precizează că „liberarea condiționată nu reprezintă un drept recunoscut condamnatului de a nu executa pedeapsa până la termen, ci un instrument juridic prin care instanța de judecată constată că nu mai este necesară continuarea executării pedepsei în regim de detenție până la împlinirea integrală a duratei stabilire cu ocazia condamnării, întrucât condamnatul, prin conduita avută pe toată durata executării, dovedește că a făcut progrese constante și evidente în vederea reintegrării sociale și convinge astfel instanța că nu va mai comite infracțiuni, iar liberarea sa anticipată nu prezintă nici un pericol pentru colectivitate”. (1)
În concret, convingerea instanței că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate (2) reflectă impresia pe care judecătorul și-o formează prin analiza, pe de o parte, a dosarului de liberare condiționată și, pe de altă parte, a conduitei persoanei care solicită liberarea, pe parcursul termenului de judecată, ex sensibus, precum și a declarațiilor acesteia. Printre altele, dosarul de liberare condiționată include documentul de referință al instanței, reprezentat de raportul comisiei de liberare condiționată din penitenciar, care, la final, cuprinde și propunerea privind liberarea.
Procedura acordării liberării condiționate se desfășoară în două etape: una administrativă, reglementată de art. 97 din Legea nr. 254/2013 (3), soluționată de comisia pentru liberare condiționată (singura autoritate ce deține informații complete privind evoluția și parcursul deținutului în penitenciar) și una judiciară, reglementată de art. 587 Cod procedură penală. Raportul comisiei, întocmit pe baza analizei activităților desfășurate și a profilului deținutului, stabilește, la final, dacă acesta poate fi eliberat sau nu.
De cele mai multe ori, instanța adoptă decizia ținând seama exclusiv de concluziile comisiei pentru liberare condiționată. În plus, potrivit art. 97 alin. (3) din Legea nr. 254/2013, comisia de liberare condiționată din cadrul penitenciarului formulează propunerile de liberare condiționată ținând seama, printre altele, de „e) antecedentele penale ale deținutului.” Astfel, în situațiile în care legiuitorul a dorit ca organele judiciare să aibă în vedere antecedentele penale ale unei persoane, acesta a făcut-o în mod expres. Prin urmare, în procedura liberării condiționate, antecedentele penale sunt evaluate de comisia pentru liberare în etapa administrativă, atunci când aceasta formulează propunerea.
În concluzie, antecedentele penale nu ar trebui să fie avute în vedere de instanța de judecată care analizează cererea de liberare condiționată a deținutului, întrucât acestea au fost deja valorificate atât în cadrul procedurii de individualizare a pedepsei, reflectându-se în modul de executare a acesteia, cât și în etapa administrativă, de către comisia pentru liberare condiționată.
Cu alte cuvinte, decizia de liberare condiționată nu poate fi adoptată prin reindividualizarea suplimentară a pedepsei sau prin reevaluarea trecutului penal al deținutului.
Note de subsol:
(1) Pentru argumente suplimentare privind caracterul vocațional al liberării conditionate M. Bălășescu, M. Udroiu, apud F. Streteanu, D. Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. II, Ed. Universul Juridic, București, 2018, p. 577.
(2) Această condiție a făcut obiectul controlului de constituționalitate prin intermediul mai multor decizii. CCR, decizia nr. 23 din 28 ianuarie 2025; CCR, decizia nr. 63 din 24 februarie 2022
(3) Publicată în M. Of., Partea I, nr. 514 din 14 august 2013.
Un articol semnat de Mihail Tofan – Associate – mtofan@stoica-asociatii.ro – STOICA & ASOCIAȚII.
Articol susținut de STOICA & ASOCIAȚII