Depopularea Europei Centrale: România a pierdut 1/6 din populație și Bulgaria 1/5

De la prăbușirea comunismului, România a pierdut 1/6 din populație, Bulgaria 1/5. Lituania 1/4, Letonia 1/3. În parte, totul ca urmare a integrării. Polonia a trecut printr-o experiență asemănătoare, dar acum mai bine de zece ani. Imediat după intrarea în Comunitate, din Polonia au plecat mai bine de un milion de polonezi în Marea Britanie, Irlanda și Suedia. După trei ani însă, valul acesta a scăzut mult, iar mai târziu locul imigranților polonezi pe Vistula a fost ocupat de cei din Est, în primul rând din Ucraina, potrivit ziarului polonez Rzeczpospolita, citat de Rador.

De aceea, așa cum reiese din cele mai recente sondaje ale Eurostat, populația Poloniei din 1989 în principiu a rămas cam la același nivel: 38 milioane. Alta este situația cu alte câteva țări ale Europei Centrale. Așa cum au comunicat statisticienii luxemburghezi, Lituania este în continuare țara Uniunii care pierde cel mai rapid populația, iar imediat după ea sunt Croația, Letonia, Bulgaria și România.

Situația aceasta este deosebit de îngrijorătoare nu numai la scara continentului, dar și la scară globală, căci, așa cum calculează la rândul său ONU, aceleași țări deschid lista globală a statelor cu cel mai prost bilanț demografic. Mai mult, în timpurile moderne nu s-a întâmplat ca, în afara perioadelor de războaie și epidemii, să se ajungă la o asemenea prăbușire a numărului populației. Pe o schemă alăturată este prezentat numărul populației în milioane comparativ în anii 1989 și 2017 în câteva țări din această parte a Uniunii.

România – 23,0 în 1989 și 19,5 în 2017; Bulgaria – 8,9 în 1989 și 7,0 în 2017; Croația – 4,5 în 1989 și 4,1 în 2017; Lituania – 3,7 în 1989 și 3,1 în 2017; Letonia – 2,7 în 1989 și 1,9 în 2017. „Situația este foarte îngrijorătoare. În Lituania aproape că au dispărut deja 2000 de sate, închidem filiale ale universităților, nu avem oameni de muncă” – spune pentru „Rz” Sarmine Mikulioniene, directoare a Centrului Lituanian de Cercetări Sociale din Vilnius.

De ce se termină lumea pe care o cunoaștem? Și într-adevăr, dacă în momentul dezmembrării URSS în țară locuiau 3,7 milioane de locuitori, astăzi sunt cu un sfert mai puțini. Regiuni întregi se transformă în pajiști, densitatea populației a scăzut deja la 44 persoane pe km pătrat, de trei ori mai puțin decât în Polonia. Și mai rău este în Letonia (35 pers./km pătrat) și în Estonia (29 pers./km pătrat).

„Acesta este rezultatul în primul rând al emigrației după anul 2004. De atunci pleacă în primul rând tinerii. Societatea îmbătrânește rapid. Dacă situația va continua, sistemul nostru de pensii se va prăbuși, pentru că vor fi tot mai puține persoane care pot finanța pensiile seniorilor” – spune îngrijorată Mikulioniene. În ce măsură aceasta este consecința colaterală a extinderii Uniunii? În anul 2004, Comunitatea a primit relativ cele mai sărace țări în istoria sa.

Pentru a evita șocul economic și social, cancelarul Gerhard Schröder a propus atunci o perioadă de tranziție de șapte ani, mai înainte de a fi deschisă piața muncii în statele vechi ale Uniunii pentru cetățenii din noile state membre. Dar la inițiativa lui Tony Blair, Marea Britanie, iar după ea Irlanda, Suedia și alte țări au început imediat să anuleze restricțiile. Au făcut presiuni în acest sens și autoritățile Poloniei și ale altor state din regiunea noastră, văzând poate greșit numai interesul lor.

„Acesta a devenit catalizatorul imigrației masive, dar cauza ei stă în altă parte. Ne întrebăm, de ce tinerii lituanieni nu văd în continuare perspective în propria lor țară” – subliniază Mikulioniene. Problema aceasta se întâlnește și în Balcani. „Toți, care pot, vor să plece. Nu cred că poate fi învins sistemul de corupție” – spune pentru „Rz” Monica Lupu, o tânără informaticiană care locuiește în București și se pregătește să plece la lucru în Olanda.

De la căderea comunismului România a pierdut 3,5 milioane de locuitori și nu sunt semnale că acest val ar scădea. Maarten van Ham, expert la Institutul Tehnologic din Delft, coautor al analizelor privind problemele demografice ale Lituaniei, subliniază în discuția cu „Rz” că motivele imigrației în masă sunt mult mai multe decât integrarea în Uniune. „În perioada Uniunii Sovietice au fost încercări conștiente de a menține o populație numeroasă la sate, pentru că Lituania trebuia să producă în perioada aceea alimente pentru întreaga țară.

În condițiile capitaliste, acest sistem nu mai avea deja sens, căci în afara orașelor Vilnius, Kovno și Klajpeda era greu de găsit un loc de muncă și oamenii au început să emigreze. Și mulți din ei au decis să plece peste graniță” – explică. Și într-adevăr, țări care nu au intrat în Uniune, ca Ucraina și Belarus, cunosc din cauza emigrației o scădere demografică dureroasă. Problema este că integrarea trebuia să asigure o asemenea dezvoltare economică rapidă, încât oamenii să nu mai vrea să plece din țara lor.

Crizele financiare dureroase, prin care au trecut între altele Lituania și România, au făcut însă ca acest lucru să nu se realizeze. „Acesta este un cerc din care este tot mai greu de ieșit, întrucât plecarea tinerilor face să se nască tot mai puțini copii. Situația aceasta adâncește și mai mult colapsul demografic prin care trece Lituania. Intrarea țării în zona euro nu a oprit acest proces” – spune Mikulioniene.

Unele țări ale Europei Centrale, ca Cehia, au reușit însă să evite această capcană, deoarece au realizat la timp un nivel de dezvoltare suficient, pentru a rămâne populația pe loc. „În Suedia am trecut prin această situație la începutul secolului XX. Atunci, 1/3 din societatea noastră a plecat în America, dar acest lucru a dus la creșterea costului muncii în țară și imigranții suedezi au început să se întoarcă.

La fel va fi și în țările Europei Centrale. Deocamdată, emigrația este oricum avantajoasă pentru aceste țări, rezolvând problema șomajului și dând posibilitatea unor transferuri importante de fonduri” – spune pentru „Rz” prof. Pieter Belevander, specialist în problemele imigrației la Universitatea din Malmö Cu toată situația economică foarte bună a Poloniei, încă nu are loc o întoarcere în masă a imigranților.

Cu atât mai greu este să așteptăm acest lucru în România și chiar în Lituania. În țările baltice a început din această cauză o adevărată luptă cu timpul. “Reducerea numărului populației slăbește securitatea noastră și de această situație poate profita Rusia. Se simte o oarecare nervozitate: recent a izbucnit o dezbatere, dacă trebuie permisă activitatea corporației taximetriștilor, înregistrată în Rusia, care culege multe date despre clienții ei.

Are loc de asemenea o dispută, dacă trebuie să primim imigranți din Ucraina, din care mulți vorbesc rusa” – explică Mikulioniene. Cele mai recente date ale revistei de la bordul “Aeroflotului” sunt pline cu reclame ale unor imobile luxoase din Letonia – la Riga și Iurmala. Numai ofertele în Soci sunt mai multe. Acesta este unul din multele semnale că Moscova nu a uitat de vechile sale posesiuni.