Realitățile financiar-bugetare ale României și perspectiva alegerilor anticipate

Nu se poate să nu observi cât de limbuți au devenit în zilele din urmă mai toți economiștii cu expunere publică și garanție de onorabilitate din România.

Totul pe fondul creșterii accentuate a costului euro, a anunțurilor despre reala dimensiune a deficitului bugetar în anul 2019 (România este pasibilă de declanșarea procedurilor de infrigement), a previziunilor nu tocmai optimiste referitoare la cuantumului în anul care vine și a rectificării bugetare.

Oameni care îndeobște erau extrem de scumpi la vorbă și cum nu se poate mai atenți cu aparițiile lor în spațiul public se întrec în a lansa avertismente. Care nu se poate să nu ne îngrijoreze pe toți românii, deși destinatarul lor real este guvernul Orban.

Concertul de deschidere i-a aparținut d-lui Valentin Lazea. Economistul șef al BNR. Care și-a asumat riscul de a deveni profund antipatic unei consistente părți a românilor atunci când a vorbit despre imposibilitatea practică a majorării pensiilor în conformitate cu calendarul complet nerealist lăsat moștenire de triada Viorica Dăncilă- Eugen Orlando Teodorovici (mai degrabă expert în șobolăneli, deratizare și vorbe rostite complet aiurea decât în finanțele publice pe care le-a făcut praf și pentru asta dl. Discotecă trebuie să plătească) și Lia Olguța Vasilescu. S-a înscris apoi la cuvânt dl. Daniel Dăianu, președintele Consiliului fiscal, care a vorbit despre faptul că vremurile sunt foarte grele, că România suferă de blestemul prociclicității și că ar fi bine să nu mai repetăm erorile mari , inclusiv cele comise în privința construcției bugetului. Să mai notăm două luări de poziție din aceeași zonă. Prima îi aparține predecesorului în funcție al d-lui Dăianu, dl. Ionuț Dumitru, care a spus că în 2021 riscăm ca 94% din ceea ce se adună la buget să se cheltuiască pe pensii și salarii, că e nevoie de o regândire din temelii a situației, a structurii cheltuielilor bugetare de ansamblu, că nu se mai pot sacrifica la infinit investitițiile. Cea de-a doua vine de la dl. Bogdan Dumitrescu, șef Serviciu Tehnic la același Consiliu, care a prevestit pur și simplu apocalipsa. Este foarte posibil ca, dacă nu se schimbă nimic, în 2022 toate veniturile bugetare să fie cheltuite pe pensii și salarii.

De ce oare atâtea avertismente? Care vin după acelea ale d-lui Isărescu. Știu oare ceva în plus economiștii? Sau mai degrabă se tem că, în pofida declarațiilor ferme legate de strânsul curelei făcute de ministrul Finanțelor publice, dl. Florin Cîțu, guvernul Orban nu va avea încotro și va amâna toate măsurile dure, complet nepopulare până după alegeri. Fiindcă altminteri riscăm să se repete ceea ce s-a întâmplat în decembrie 2016. Nemulțumirea să se cuantifice în tolba electorală a PSD. Care nici nu moare, nici nu se predă.

Or, dacă citim cu atenție ceea ce a spus dl. Ionuț Dumitru e clar că nu mai e loc de amânări. Nu se mai poate aștepta să treacă cele două rânduri de alegeri cu gândul că după sfârșitul anului 2020 românii nu vor mai fi chemați la urne decât de abia peste patru ani.

Cred că prin prisma acestor realități și avertismente se impun citite tot mai frecventele referiri ale președintelui Klaus Iohannis la posibilitatea convocării alegerilor anticipate. În ceea ce mă privește, sunt din ce în ce mai sigur că președintele le dorește. Și din rațiunile economice prezentate mai sus, și din perspectiva situației deloc de invidiat și nicidecum demne în care se află la ora actuală PSD (de aici, pesemne, și asigurarea dată de noul lui președinte interimar, dl. Marcel Ciolacu, că partidul pe care a ajuns să îl conducă nu intenționează, cel puțin deocamdată, să introducă moțiune de cenzură), dar și ținând cont de faptul că dl. Klaus Iohannis însuși a ieșit întărit din al doilea tur al alegerilor prezidențiale din 24 noiembrie.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro