Patriarhul Daniel: In fata lui Dumnezeu, conteaza cat de multe bogatii spirituale am adunat in sufletul nostru

In fata lui Dumnezeu conteaza cat de multe bogatii spirituale s-au adunat in sufletul fiecaruia, a afirmat patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Daniel, in cuvantul de invatatura rostit duminica la Liturghia Sfantului Vasile cel Mare de la Catedrala Patriarhala.

„La inceput de an ne gandim ce-am realizat in anul care a trecut si ne propunem noi realizari in anul in care am intrat. E bine ca noi mai intai sa facem bilantul realizarilor duhovnicesti si mai putin al celor materiale. Pentru ca in fata lui Dumnezeu nu conteaza cat am adunat in jurul nostru, ci cat de multe bogatii spirituale am adunat in sufletul nostru. Deci, in aceste zile ne gandim daca am fost in anul 2016 mai evlaviosi, mai buni, mai milostivi decat in 2015 si il rugam pe Dumnezeu sa ne ajute sa devenim mai apropiati de El si de semenii nostri in Anul Nou in care am intrat spre slava Preasfintei Treimi si spre-a noastra Mantuire”, a spus patriarhul, potrivit Agerpres.

Totodata, in cuvantul sau, inaltul ierarh ortodox a vorbit despre intelesurile duhovnicesti ale sarbatorilor zilei de 1 ianuarie – Taierea-imprejur cea dupa trup a Domnului si Sfantul Vasile cel Mare.

El l-a caracterizat pe acest mare ierarh drept „un aparator al credintei in fata ereziilor”, „un om duhovnicesc al postului, al rugaciunii, al vietii liturgice”, „un monah organizator al monahismului’, un om care ‘iubea foarte mult familia”.

Patriarhul Daniel a urat celor care poarta numele de Vasile, Vasilica „ani multi cu sanatate si multa pace in suflet si bucurie si ajutor de la Dumnezeu”.

Liturghia Sfantului Vasile cel Mare se savarseste de 10 ori pe an: 1 si 5 ianuarie; 20 si 27 martie; 3, 10, 17, 28 si 30 aprilie; 25 decembrie.

***

La 1 ianuarie, Biserica Ortodoxa Romana il sarbatoreste pe Sfantul Vasile cel Mare al Cezareei Capadociei.

Sfantul Ierarh Vasile cel Mare s-a nascut in anul 330 d.Hr., in Cezareea Capadociei, intr-o familie nobila, care a dat Bisericii slujitori si carturari renumiti, cativa dintre ei fiind trecuti in randurile sfintilor. Bunicul sau a fost martir pentru Hristos in timpul imparatului roman Diocletian, sora sa cea mare a fost cea care i-a indemnat pe frati pe calea slujirii Mantuitorului, iar fratele cel mai mic a fost episcop al Sevastiei. Studiile le face la Constantinopol si la Atena, unde leaga o stransa prietenie cu Sfantul Grigorie de Nazianz, dupa care se intoarce in Cezareea, unde preda pentru o scurta vreme Retorica. La indemnurile surorii sale, a fost botezat in credinta crestina, imparte partea sa de avere celor saraci, dupa care se retrage in anul 358 la o manastire din Pont, unde duce o viata de asceza si rugaciune. Dupa o calatorie la marile manastiri si schituri din Egipt, s-a intors in Pont si a redactat prima sa scriere privitoare la viata de obste din manastire, numita ‘Regulile vietii monahale’.

In 364, a fost chemat in Cezareea de episcopul Eusebiu si a fost hirotonit preot, aducandu-si o contributie importanta in lupta impotriva ereticilor arieni. Pastoratia pe care o incepe a fost dedicata indeosebi celor nevoiasi, organizand renumitele azile, spitale si case de reeducare a celor cazuti moral, toate grupate sub denumirea de ‘Vasiliade’. Deosebit de energice au fost insa si misiunile sale pe taram spiritual, ca preot si apoi ca episcop al Cezareei Capadociei, remarcandu-se in actiunile sale de combatere a unor eretici si de reconciliere a Bisericilor in timpul unor schisme.

Sfantul Vasile cel Mare a murit in anul 379, la numai 49 de ani, ca un adevarat stalp al Bisericii din vremea sa, un punct de referinta in istoria crestinismului universal. Scrierile sale contin lucrari de dogmatica profunda, precum ‘Contra lui Eunomiu’ sau ‘Despre Sfantul Duh’, lucrari ascetice, ca ‘Regulile vietii monahale’, ‘Despre judecata lui Dumnezeu’, comentarii, ca ‘Omilii la Hexameron’, numeroase cuvantari si epistole. A avut o contributie deosebita la structurarea slujbelor bisericesti, alcatuind o Sfanta Liturghie ce-i poarta numele.