Libia după 100 de zile

Cateva date despre evolutiile politice si economice. Conform datelor vehiculate in presa si din unele surse semi-oficiale, “placerea libiana” a costat tarile participante la aceasta “fantezie orientala” aproape un miliard si jumatate de dolari americani. Imparteala este cunoscuta numai celor care probabil administreaza asemenea socoteli, in orice caz BBC a anuntat astazi ca partea Marii Britanii ar fi 250 de milioane de lire sterline, care fac 400 de milioane de dolari sau respectiv 281 de milioane de euro.

Daca asta este partea britanicilor probabil ca nota franceza ar putea fi asemanatoare. Avand in vedere ca intr-o sedinta a Senatului American s-a vorbit de doua milioane de dolari pe zi – contributia americana, asta inseamna inca 200 de milioane, deci am trecut miliardul. Restul pana la al doilea miliard este impartit de toti membri NATO, mai mult sau mai putin frateste. Aliantele costa chiar cand nu sunt eficiente.

Asta inseamna ca va trebui mult petrol pentru a-ti recupera banii. Aici lucrurile stau mult mai prost. Surse credibile (adica baietii din OPEC) prezinta o situatie extrem de problematica legata de petrolul libian. Din totalitatea petrolului libian, 70% se afla pe teritoriile detinute de Gaddafi sau in disputa militara directa, in vestul tarii sau in regiunea centrala, pe care rebelii nu reusesc sa o cucereasca. Bazinele petrolifere Ghadames si Murzuq sunt in posesia trupelor colonelului, bazinul cel mai bogat Sirte se afla in disputa continua si trece de la o parte la alta fara nici o posibilitate de a comercializa petrolul acestui bazin. Singura sursa ramane bazinul estic Sarir si conducta care ajunge la Tobruk. Aceasta sursa aproape ca reuseste sa satisfaca nevoile rebelilor pentru a asigura combustibilul trupelor si a regiunii pe care o stapanesc.

Cat despre banii si aurul libian – din cele 6 miliarde in aur, 4 se afla in Libia in mana lui Gaddafi si din cele 10 miliarde in valuta (conform liderului rebel, Ibrahim Dabbashi, fostul adjunt al ambasadorului de la ONU), 3 miliarde ar fi tot in lichiditati in mana colonelului, restul fiind inghetati (deci deocamdata inutilizabili) in diverse banci straine.

Din punct de vedere politic, actiunile diplomatice in Libia navigheaza intre dorinta francezilor de a “castiga partida” in orice fel si chip si retragerea politica a italienilor, care au cerut o sistare a operatiunilor pentru a evalua situatia. Deocamdata “soldatul” Ashton a deschis o reprezentanta diplomatica la Bengazi, care de fapt trebuie sa discute cu trei reprezentanti ai rebelilor – fortele democratice din bengazii, adevaratii rebeli, Fratia Musulmana care a ajuns rapid din Egipt si a iesit din “adormire” in regiunea de est a Libiei si triburile rebele din sud-estul libian. Mult prea mult si mult prea dificil pentru “sodatul” Ashton.

Deocamdata, din punct de vedere diplomatic, singurul lucru sigur este ca Tribunalul Penal International a emis un mandat de arestare pe numele lui Muammar Gaddafi pentru crime impotriva umanitatii, comise in Libia, incepand cu data de 15 februarie 2011. Interesant de ce Bashir Assad nu a primit unul

Cateva date despre evolutiile militare in acest conflict. Intr-un articol scris pe 25 martie a.c (NATO: Un pod prea departe), in care am dezvoltat niste scenarii si un altul scris pe 31 martie (Sindromul Libian), care a mizat pe doua din aceste scenarii – am avut dreptate. Ambele au in continuare mari sanse de a se infaptui si de facto situatia actuala este descrisa in ambele. Exista o stagnare si un inceput de razboi de uzura, in teritoriu exista acea impartire despre care am vorbit – Estul (Cyrenaica), condus de insurgenti si Vestul (Tripolitania), in mana lui Gaddafi. Centrul, adica orasele bazinului petrolifer cel mai bogat Sirte, este disputat cu ferocitate de rebeli, incapabili sa-l cucereasca si Gaddafi, incapabil sa-l detina stabil din cauza bombardamentelor NATO.

Cateva intrebari si cateva raspunsuri in preambulul acestei analize:(1) Poate deveni Libia un Liban, Irak sau Afganistan european? Raspunsul este clar – NU! In primul rand pentru ca nu exista o prezenta teritoriala serioasa a europenilor in Libia si pentru ca Libia, slab populata, cu o asezare urbana densa numai la malul Marii Mediterane, nu are “ingredientele” care pot genera un razboi de gherila indelungat; (2) Pot rebelii sa-l doboare pe Gaddafi numai cu ajutorul aviatiei NATO si cu sprijinul logistic si diplomatic al NATO? Si aici raspunsul este NU! Rebelii nu au capabilitatile militare pentru a produce prabusirea militara a colonelului. Le lipsesc trei elemente cu ajutorul carora poate fi castigat un razboi – o comanda si un control eficient al trupelor, o armata disciplinata si instruita si in sfarsit artileria grea si blindatele, care pot crea avantajul tactic necesar si penetra liniile lui Gaddafi.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro