Dependentii nu mai au vene de intepat si tara se piaptana…

Misiune nobila

Cristina Fierbinteanu s-a aflat in Baia Mare martea si miercurea trecuta, impreuna cu colegul ei de la ARAS, Dan Popescu si cu arhi-cunoscutul solist hip-hop Puya. Misiunea lor a fost una clara: activitatea de prevenire a consumului de droguri, in general si de heroina in special, cat si promovarea folosirii protectiei impotriva bolilor cu transmitere sexuala.

Implicarea ARAS in acest proiect se datoreaza faptului ca 70 % din drogo-dependentii cu heroina injectabila sunt infectati cu HIV sau Hepatita C.

Cu toate ca in Baia Mare consumul de heroina nu pare a fi raspandit – asta nu inseamna ca nu avem astfel de consumatori – in capitala problema este veche si din ce in ce mai acuta. Tocmai pentru aceasta si pentru a preveni raspandirea fenomenului la nivel national, cei trei tineri si-au propus un turneu in perioada 13 octombrie – 2 decembrie, in 19 orase din tara.

Turneul ANTIDROG vizeaza promovarea comportamentelor sanatoase si este parte din proiectul „Invata sa alegi”, realizat cu sprijin financiar GFATM si in parteneriat cu TVR 2 si Ministerul Educatiei si Cercetarii.

Pana nu e prea tarziu

Traficul si consumul de stupefiante a inregistrat o crestere alarmanta in ultimii ani. Acest lucru se datoreaza mai multor factori. Cel mai important pare a fi insasi indiferenta autoritatilor, care nu fac deosebiri intre consumatori si dealeri, tratandu-i pe toti la fel.

Ca urmare, indiferent de gravitatea faptelor savarsite, toti sunt pusi in aceeasi oala si inchisi cate 10, chiar 15 ani pentru… trafic. Daca ne limitam doar la heroina vedem din start ca aceasta conceptie este total eronata si falimentara. Intai pentru ca heroina poate crea dependenta de la prima injectare.

Asadar, dintr-o eroare care poate fi pusa pe seama a „n” factori (curiozitate, teribilism, anturaj), un tanar ajunge dependent si este catalogat drept „infractor periculos”. In loc sa vina in ajutorul acestuia, autoritatile il incarcereaza direct.

Al doilea factor ar fi indiferenta medicilor, care fac aproape imposibila internarea intr-un centru de detox – centru de dezintoxicare – fara binecunoscuta spaga. Si nu in ultimul rand, indiferenta societatii, care ii considera pe consumatori cantitate neglijabila, ii catalogheaza drept „niste drogati”, neintelegand deloc fenomenul.

Indiferenta care ucide

ONG-urile si asociatiile care incearca sa faca ceva pentru acesti oameni primesc, adeseori, refuzuri din partea autoritatilor. Acestea nu ii sustin cu fonduri, evita contactele si chiar dialogul cu ei, negand parca adevarul evident.

Avem o problema! Ca exemplu, pentru a putea sustine aceasta campanie antidrog, ARAS-ul a trebuit sa „coafeze” scopul campaniei – denumind-o „campanie pe comportamente sanatoase”. Astfel, coreland consumul de droguri cu pericolul infectiei cu HIV, au putut obtine ceva fonduri.

Si asa insuficiente! Pana la finalul lui 2005 ARAS beneficia de finantare de la Fondul Global, umand ca din 2006 bugetul sanatatii sa le sustina campaniile cu 80% din fonduri si doar diferenta sa o mai primeasca de la Fondul Global. Dar, ca si in alte cazuri, Ministerul Sanatatii n-a dat nimic si ei functioneaza, actualmente, numai cu cei 20% de la fond. Lesne de inteles faptul ca activitatea lor s-a redus zdrobitor.

Toate cele prezentate mai sus concura la situatia deosebit de grava cu care ne confruntam. Concret, in Bucuresti exista peste 24.000 de persoane care consuma zilnic droguri prin administrare injectabila, iar la nivel national se estimeaza existenta a inca 30.000. E lesne de inteles ca cifra poate fi mult mai mare, avand in vedere faptul ca acei 24.000 s-au declarat ei insisi consumatori.

Care este insa numarul lor exact, nu putem estima. Daca mai punem si faptul ca din cei 24.000 peste 80 % au varsta cuprinsa intre 16 si 29 de ani, avem o imagine clara asupra gravitatii fenomenului.

„Tratament” prin inchisoare

Dupa cum am spus, autoritatile indreptatite sa faca ceva pentru acesti tineri le intorc spatele. Sau ii aresteaza. Singura lor metoda de preventie pare a fi aceasta. Una coercitiva si lipsita de suflet. Ce putem face totusi pentru acesti oameni? Unii dintre ei nu sunt cu adevarat infractori periculosi, pot fi chiar oameni la locul lor.

Dar oameni cu o problema grava! Care nu poate fi trecuta cu vederea. Daca ne uitam la situatia centrelor Detox – centre de dezintoxicare – realizam ca acestea sunt prea putine. Iar pentru a ajunge la tratamentul cu metadona, dependentii trebuie sa dea „mici atentii” medicilor.

Ca urmare, din cei 24.000 de toxicomani dependenti de heroina din Bucuresti, doar 800 sunt in prezent tratati cu metadona. Mai mult, metadona costa mai mult decat gramul de heroina, desi este produsa in Romania si ar trebui sa coste infinit mai putin. Problema merge mult mai departe, pentru ca are implicatii clare la… nivel inalt.

Putem chiar crede ca nu se doreste o stapanire a fenomenului, ci din contra o crestere a lui. Totul pentru bani! Spunem asta pentru ca in ani de zile de cand heroina se gaseste pe piata, pretul acesteia nu a crescut, ceea ce dovedeste faptul ca e mai important – pentru unii – sa o mentina „rentabila” si sa se vanda cat mai multa. Deci, nu pare ca s-ar dori reducerea numarului de consumatori…

Misiune imposibila si consumatori codati

Cristina Fierbinteanu este o tanara care se afla in mijlocul acestui fenomen. La propriu! Misiunea ei, si a altor 5 colegi de la ARAS, este una foarte ingrata.

Si anume, pentru a preintampina infectiile cu HIV in randul consumatorilor de heroina, prin utilizarea in comun a aceleiasi seringi, Cristina se intalneste in cele mai rau-famate cartiere din Bucuresti cu consumatorii si le ofera, gratuit, seringi si ace sterile. Pentru ca pana si astea costa mult la farmacie, chiar mai mult la dealeri. Procedeul e simplu.

Dependentul vine la microbusul lor, le prezinta urme ale injectarii si primeste seringi gratuite. Au in evidenta lor multe astfel de persoane. Fiecare dintre acestea primesc un cod, format din initiale si cifre, cod care este confidential. ARAS a semnat si un parteneriat cu Politia Capitalei, acestia insotindu-i la schimbul de seringi si angajandu-se sa pastreze anonimatul dependentilor.

Cristina a trecut prin multe situatii infioratoare in cei doi ani de cand se ocupa de acest schimb de seringi. A cunoscut persoane care efectiv nu mai au vene in care sa se injecteze si au trecut la gat, picioare, ba chiar penis. Socant!

Pe urma, cunoaste familii care se drogheaza impreuna. Sotul, sotia, ba chiar copilul lor s-a nascut in sevraj!!! Pentru a putea da nastere fara sa-si piarda viata, tanara a trebuit sa fie injectata de catre medici pe masa de travaliu, iar copilul s-a nascut in sevraj. Acum copilul este in afara pericolului, dar parintii se injecteaza in continuare, zilnic.

In doi ani de astfel de activitate ingrata, Cristina si-a facut chiar si prieteni printre dependenti. Motiv pentru care a fost suspectata chiar de trafic si au – si ea si ceilalti cinci colegi – dosare la politie. Totodata si-a format o foarte buna capacitate de depistare a starii in care se afla dependentul. Daca este disperat, daca a consumat recent, daca are nevoie de bani…

Pentru ca sunt cazuri de persoane care se injecteaza de cinci, pana la sapte ori pe zi. Iar daca o doza e 250.000 de lei, calculati dvs cat il costa.

Acestea sunt realitatile nevazute – voit sau nu- de catre autoritatile care intocmesc rapoarte roz… Din cauza scaderii fondurilor, ARAS nu mai poate da 450.000 de seringi anual, cate a dat pana in 2005, ci doar 50.000. Astfel, riscul infectiei cu HIV creste in loc sa fie scazut.

Scopurile campaniei

Pe langa consumul de heroina, campania se adreseaza si tinerilor care trebuie constientizati de necesitatea utilizarii prezervativului pentru a reduce riscul contactarii bolilor cu transmitere sexuala. Pe aceste doua teme s-au tinut marti doua forumuri la Colegiul National „Mihai Eminescu”, unde tinerii curiosi au fost invitati sa participe si sa invete.

Unii dintre ei, mai indrazneti le-au pus chiar intrebari pertinente lui Puya si celor doi asistenti de la ARAS.

Mesajul lui Puya a fost unu clar. „Vreau sa spun lucrurilor pe nume. Nu vreau sa fiu ipocrit, asa ca nu voi da sfaturi, fiindca nici mie nu imi place sa le primesc. Pur si simplu voi spune ce am vazut, mai departe alegerea apartine fiecaruia.

In 1998, cand heroina de-abia aparuse, multi au devenit dependenti pentru simplul motiv ca au comparat consumul de droguri cu betiile de la discoteca. Nimeni nu stia efectele bune sau rele. Suntem in 2006 si inca lumea nu stie cum sta treaba. Ideea generala e ca fiecare e liber sa faca ce vrea, insa trebuie sa Invete sa aleaga!. Poate alege sa incerce droguri sau sa nu se atinga niciodata. Vreau doar sa ma asigur ca e perfect constient in ce se baga.”

Se vede clar ca aceasta abordare este una diferita. Poate fi mult mai eficient sa le spui oamenilor in fata la ce sa se astepte, decat sa continui pe aceeasi linie falimentara a negarii fenomenului. Motiv pentru care speram ca aceasta initiativa sa dea si roade.