Profesia este la fel de importanta ca si familia – Interviu cu vicepresedintele CCINA, Ion Danut Juganaru

Implinirea pe plan familial si profesional il determina sa se declare un om norocos. Şi-a propus in viata sa faca ceea ce-i place si a reusit in buna masura. Este vicepresedintele Camerei de Comert Industrie, Navigatie si Agricultura Constanta si cadru didactic la Universitatea Ovidius.

Recent si-a luat titlul de doctor cu o tema de stringenta actualitate: „Managementul restructurarii in turismul romanesc de litoral“. E modest. Nu-i place sa vorbeasca despre calitatile si realizarile sale. Considera ca oamenii din jurul lui trebuie sa le remarce.

Crede ca „Onestitatea este una dintre calitatile mele, si de aici decurg toate celelalte“, semn ca se lasa greu convins sa vorbeasca despre alte calitati. Desi turismul i-a ocupat intreaga viata profesionala, Ion Danut Juganaru nu considera ca acesta este un hobby.

Dupa ani de experienta s-a convins ca meseria este la fel de importanta ca si familia

Reporter: Care sunt obiectivele cele mai importante pe care vi le-ati propus in viata?

I.D. Juganaru: E greu sa le definesti in putine cuvinte pentru ca, in general, nu este un singur obiectiv si pe parcursul vietii pot interveni modificari.

Sunt o persoana care nu se multumeste cu putin, un fel de perfectionist, intotdeauna vreau sa incerc sa fac ceva mai bine, dar, in unele lucruri probabil ca nu am reusit. Atunci cand suntem copii, toata lumea ne intreaba ce vrei sa te faci cand o sa fii mare.

Eu cred ca am realizat ceea ce vroiam sa fac, la varsta de 14 ani, cand am castigat dreptul de a merge intr-o tabara internationala de patru saptamani, in Algeria. Era o perioada cand se faceau niste schimburi de tineri, eu eram la Campulung Muscel si ma remarcasem in cateva activitati de turism.

Atunci „mi-am dat drumul“ sa vorbesc mult mai bine limba franceza si am realizat ce inseamna sa calatoresti in strainatate, ce inseamna turismul.

Profesorul meu de franceza din scoala generala a sesizat foarte bine in progresul meu, in clasa a opta, cand m-a „pisat marunt“ sa invat limba franceza si mai bine. Mai tarziu, avea sa-mi foloseasca foarte mult. Cand eram student, am lucrat trei sezoane pe litoral, cu francezi, timp in care mi-am pus la punct cunoasterea limbi franceze.

Atunci am stiut ca vreau sa lucrez in turism, ceea ce s-a si intamplat.

R.: Cat de anevoios este drumul intre aspiratie si realizarea ei?

I.D. J.: Poate fi extrem de lung si de anevoios. Dar conteaza si cat de echilibrat esti in ceea ce iti propui. De exemplu, daca vrei sa fii castigatorul Premiului Nobel, probabilitatea de a reusi este extrem de mica. Daca iti propui obiective mai realiste, atunci ai sanse mai mari sa le atingi.

R.: In viata v-ati ghidat dupa anumite principii. Care sunt acestea?

I.D. J.: Cred ca cel mai important este sa fii cinstit cu tine insuti si cu cei din jur. Nu i-am apreciat niciodata pe cei care vor sa insele, pe smecheri. Seriozitatea si cinstea sunt principiile de baza. Celelalte vin de la sine.

R.: Aveti prieteni care v-au insotit de-a lungul timpului in realizarile personale?

I.D. J.: Cred ca in viata avem foarte putini prieteni adevarati. Avem multe cunostinte. Am avut si am prieteni. Nu sunt insa o persoana care sa fie inconjurata de foarte multi prieteni, cu care sa ne vizitam prea des, pentru ca timpul nu-mi permite, nici mie si nici sotiei.

Acesta este si motivul pentru care prietenii nostri nu sunt asa de numerosi.

R.: Cum v-a influentat responsabilitatea functiei in viata de zi cu zi?

I.D. J.: Intamplarea a facut sa am ocazia sa fiu in functii de conducere de foarte tanar. Chiar am ocupat un asemenea post inainte de a face munca de executie, ceea ce, in acea perioada era ceva foarte rar. Cand eram student la turism, faceam practica pe litoral.

In acel timp practica de student la „Turism“ insemna sa te angajezi cate sase saptamani. Am fost solicitat sa fac ceva pentru care nu eram foarte bine pregatit : munca de sef de sala la un restaurant pentru un grup de francezi. Deodata m-am trezit cu responsabilitatea a peste 30 de oameni pe care trebuia sa-i coordonez.

M-am mobilizat, a trebuit sa fac fata. Dovada ca m-am descurcat bine a fost ca in anii urmatori am fost solicitat sa revin. Dupa ce am terminat facultatea, am inceput sa am functii de conducere, doar dupa un an de stagiu am fost cel mai tanar sef al unei agentii BTT judetene din tara in acea perioada.

Dupa aceasta, nu am avut decat functii de conducere. M-am mobilizat inca de tanar si am reusit sa fac fata, uneori chiar cu pretul sacrificarii unor perioade pe care as fi putut sa le folosesc pentru odihna sau distractie.

R.: Ce le recomandati tinerilor proaspat iesiti de pe bancile facultatii?

I.D. J.: Obisnuiesc sa-i sfatuiesc pe studentii nostri sa lucreze macar o vara pana termina facultatea.

Sa vada ce inseamna responsabilitatea angajatului, sa vada cum se petrec lucrurile si in practica si sa poata sa aiba macar un raspuns la intrebarea inevitabila la angajare „Ce stii sa faci?“.

Este sfatul pe care il dau tuturor tinerilor care, dupa ce termina facultatea, au impresia ca sunt pregatiti sa se si apuce de lucru. In general, nu sunt pregatiti.

R.: Care este rolul banilor in viata?

I.D. J.: Nu poti sa realizezi mare lucru in viata ramanand sarac. Ai nevoie de bani pentru a face mai mult, iti trebuie un anumit comfort, atat pentru tine, cat si pentru familie. Nu mi-am dorit niciodata cu ardoare sa castig foarte mult, sa risc prea mult pentru a castiga.

Fiind o balanta, am incercat sa fiu cumpatat, echilibrat si sa fac distinctia intre a fi econom si a fi zgarcit. Sper ca n-am fost prea zgarcit, dar am fost econom.

R.: Enumerati in ordinea importantei primele trei calitati esentiale in atingerea succesului.

I.D. J.: Seriozitatea, buna pregatire si perseverenta.

R.: Cum decurge o zi din viata dumneavoastra?

I.D. J.: Nu am timp sa ma plictisesc. Viata imi rezerva lucruri noi, diverse si multe obiective de indeplinit incat nu am timp de asa ceva. Ziua mea de lucru nu este monotona.

Sunt multe lucruri de facut, atat la serviciul de baza, la CCINA, Camera care mai are si propriile societati, mai coordonez si alte activitati, precum Şcoala Romana de Afaceri, unde sunt director executiv, Centrul Info Litoral. Sunt multe lucruri de facut, fiecare cu specificul sau.

Dupa amiezile si serile sunt alocate Universitatii Ovidius, unde sunt lector, iar week-end-urile mele, in masura in care sunt liber, le dedic studiului, si de foarte putine ori reusesc, din pacate, sa le dedic familiei. Concediile mele, de maximum o saptamana, le petrec cu familia, la munte.

R.: Ce apreciati, in general, la o persoana cu care intrati in contact?

I.D. J.: Franchetea, in primul rand. Relativ usor ii descopar pe cei care doresc sa ascunda ceva. De-a lungul timpului, cred ca mi-am format o anumita putere de a distinge oamenii onesti si foarte rar ma insel.

Dar evit sa ma bazez pe o prima impresie, care poate fi gresita, astept sa descopar, in timp, persoana respectiva.

R.: Cum priviti rolul familiei in ecuatia succesului?

I.D. J.: Este esential. Nu cred ca putem reusi in viata fara familie. Sunt momente in care, fara familie, am fi prea singuri si probabil ca am fi neimpliniti. Pana la urma pentru cine traim? Cred ca oamenii care nu au copii sunt foarte saraci, indiferent de cantitatea bogatiilor acumulate.

Cred foarte mult in importanta familiei, intr-o perioada in care, in lume, creste foarte mult, de la un an la altul, procentul celor care nu-si mai intemeiaza familii si accepta un concubinaj.

R.: Care sunt lucrurile pe care nu le-ati face niciodata?

I.D. J.: Sunt destule. N-as face rau cuiva, cu intentie. Intotdeauna m-am straduit sa nu fac rau celor din jur, iar chiar daca cineva a interpretat ca i-am facut un rau, nu aceasta a fost intentia mea, ci am vrut sa corectez ceea ce am considerat ca el greseste.

R.: Va considerati un spirit tanar?

I.D. J.: Da. Sper sa ma tina cat mai mult. Ma consider printre tineri, desi am trecut, probabil, de jumatatea vietii. Am apreciat, de-a lungul timpului, persoane cu varste foarte inaintate, dar care au ramas cu spiritul tanar. Am cunoscut astfel de persoane si mi-am dorit sa fiu ca ei.

R.: Exista praguri ale inocentei care nu trebuiesc depasite?

I.D. J.: Greu de spus. Peste ani, cred ca este bine sa pastram o anumita doza de inocenta. Limita e greu de stabilit.

R.: Care considerati a fi momentele cheie in calea succesului dumneavoastra ?

I.D. J.: Admiterea la facultate, terminarea acesteia si primul loc de munca, pe care am avut posibilitatea sa-l aleg. Casatoria, copiii. Au fost mai multe succese in viata. Am participat la concursuri pentru ocuparea unor posturi, pe care le-am castigat.

Sunt si alte bucurii marunte, care inseamna mult pentru noi si pe care cei din jur le considera mai putin importante.

R.: Daca v-ati putea intoarce in timp care sunt lucrurile pe care le-ati putea face mai bine?

I.D. J.: Cu foarte putine exceptii, nu-mi pare rau de ceea ce am facut in viata. Regret ca nu am reusit sa fac mai mult. As fi putut face mai mult, avand mintea de acum.

R.: Aveti sentimente de recunostinta fata de anumiti oameni care v-au ajutat?

I.D. J.: Sigur ca da. N-as vrea sa-i si exemplific, de teama de a nu omite pe cineva important.

R.: Dezvaluiti-ne cea mai mare provocare pentru dumneavoastra.

I.D. J.: Alaturi de cei care lucrez in conducerea institutiei vrem sa reusim sa facem o Camera de Comert de nivel european, aici la Constanta, intr-un an in care se pune problema innoirii sistemului cameral.