Cealaltă față a sportului românesc

Am cucerit discipline, am atras priviri planetare. A fost o epocă de aur înaintea Epocii de Aur. Ce conta cum? Până la urmă toată societatea era traumatizată. Se înainta către paradisul comunist cu o pușcă reală sau indusă în coaste. Copiii erau oricum bătuți în procesul de educare și disciplinare, scrie jurnalistul Radu Naum, într-o opinie publicată pe GOLAZO.ro.

Era logic ca în sport să fie aplicate aceleași metode. S-a dat în carnea proaspătă cu tot ce era la îndemână, curele, bîte, ghiuluri, palme, papuci. Bătaia era rupă din rai, în cazul sportivilor, din aur. Unde dă părintele, crește. Unde dă antrenorul, crește podiumul. Formula succesului.

Schimbarea de sistem a însemnat că nu mai există un partid unic și că putem călători după voie. Nu a însemnat că gândim altfel, că reconsiderăm felul în care era construită performanța sau reușita în viață.

Mai mult, a rămas ideea că pentru rezultate mari e tolerat orice. Nu doar abuzuri asupra oamenilor, ci și asupra sistemului sau a regulilor. E ceea ce vedem azi. E rezultatul strigător al unei părți importante din sport încremenite în timp.

Gheorghe Tadici e antrenorul cu cel mai bun rezultat al handbalului feminin din ultimii 63 de ani. E și omul despre care se știa de zeci de ani că relațiile cu jucătoarele sunt inacceptabile, nedemne de o societate civilizată.

Continuarea, pe GOLAZO.ro.