Sari direct la conținut

Daniel David, autorul studiului despre romani: Multe companii ne-au scris ca sunt interesate de lucrare pentru politica de promovare a produselor, dar institutiile de stat nu. Plus: Faptul ca elevii romani invata mai mult ca in strainatate – un Stereotip

HotNews.ro
Daniel David, Foto: HotNews.ro
Daniel David, Foto: HotNews.ro

Scoala trebuie sa puna accent pe toleranta, pe increderea in oameni, daca vrem sa schimbam profilul psihologic al romanilor. Suntem cinici, sceptici, cu o neincredere cronica in oricine depaseste spatiul familiei, ceea ce genereaza gasti si clanuri de siguranta. Dar „orice societate moderna este bazata pe comunitati formate din oameni care au incredere in alti oameni”, spune psihologul Daniel David. Intr-un interviu acordat HotNews.ro, David sustine ca ideea ca elevii romani invata in scoala mai mult decat occidentalii „este un alt stereotip”. Psihologul precizeaza ca a fost contactat de multe companii interesate de lucrare „pentru a-si face politica de promovare a produselor”, in timp ce niciuna dintre institutiile statului nu s-a aratat interesata pana acum.

In cadrul unui interviu acordat HotNews.ro joi, 2 aprilie, dupa o discutie online cu cititorii, Daniel David a declarat ca, „astazi, universitatea inseamna masterat si doctorat. La licenta ai ocazia sa ridici nivelul de cultura al cetatenilor tarii”. Psihologul a explicat si metodologia pe care a aplicat-o la realizarea lucrarii„Psihologia Poporului Roman. Profilul Psihologic al Romanilor”, care va fi publicata in iunie.

Daniel David este directorul fondator al Departamentului de Psihologie Clinica si Psihoterapie din cadrul Universitatii Babes-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca si coordoneaza grupul de psihologi ce reface lucrarea filosofului Constantin Radulescu Motru – „Psihologia poporului roman”. Psihologul Daniel David este profesor de stiinte cognitive clinice la UBB, profesor universitar adjunct la Mount Sinai School of Medicine New-York, SUA, si formator in psihoterapie rational-emotiva si cognitiv-comportamentala la Albert Ellis Institute, SUA.

Cele mai importante declaratii:

  • Au fost multe companii care ne-au scris ca sunt interesate de lucrare pentru a-si face politica de promovare a produselor
  • Am prezentat astfel de informatii mai mult ca sa ii fac pe cititori sa inteleaga cum se particularizeaza trasaturile de psihologie in comportamentele sociale: ce cumpara, ce le place sa faca
  • De la institutiile statului nu m-a intrebat nimeni. Cartea va fi publica, informatiile sunt publice, daca vor dori clarificari sau detalii, cu placere le pot da. Dar pana acum n-am fost contactat de nimeni
  • Eu sper ca in scoala accentul pe toleranta, pe increderea in oameni sa fie pus mult mai puternic decat pana acum, daca vrem intr-adevar sa schimbam acest profil psihologic al romanilor. Fiindca orice societate moderna este bazata pe comunitati formate din oameni care au incredere in alti oameni. Daca nu ai incredere in alti oameni, mereu vei construi gasti si clanuri
  • Elevii romani invata mai mult decat cei din Occident – un stereotip.
  • In SUA, la nivel de licenta, la nivel de undergraduate, lucrurile sunt mult mai flexibile. La nivel de master si doctorat, lucrurile sunt mult mai riguroase, mult mai bine structurate si un student la doctorat acolo sta cam pe baricade, de dimineata pana seara, in laborator. Uitati ca noi, in Romania, ne-am dat peste cap sa reintroducem doctoratul la fara frecventa.
  • Astazi, universitatea inseamna masterat si doctorat. Licenta de astazi este ce era liceul pe vremea bunicilor nostri. La licenta ai ocazia sa ridici nivelul de cultura al cetatenilor tarii.

Daniel David despre ideea studiului: Vedeam in spatiul public tot felul de prezentari despre cum sunt romanii care erau false, raportat la ceea ce noi stiam din studiile stiintifice

Rep: De la ce a pornit studiul si a cui a fost ideea refacerii lucrarii lui Constantin Radulescu Motru, „Psihologia poporului roman”?

Daniel David: Ideea imi apartine mie. Studiul a pornit de la faptul ca eu, ca psiholog clinician, de-a lungul timpului am adaptat foarte multe teste psihologice in tara. Astfel incat atunci cand adaptez un test psihologic, eu vad cum se manifesta anumite trasaturi psihologice la romani in comparatie cu culturile in care s-a mai folosit testul respectiv. De-a lungul timpului am adunat o serie de astfel de informatii. In acelasi timp, in paralel, vedeam ca in spatiul public apareau tot felul de prezentari despre cum sunt romanii, ce cred altii despre noi, samd, care, practic, nu erau corecte, erau false, raportat la ceea ce noi stiam din studiile stiintifice. Si atunci, vazand cate informatii false apar despre romani, e o chestie si stiintifica, si o oarecare doza de patriotism sa incerci sa corectezi aceste lucruri.

Rep: Ce mituri v-au deranjat cel mai tare?

Daniel David: Erau foarte multe. Spre exemplu, discutam fie despre exagerare – adica prezentam lucrurile prea negativ, maximizarea negativului, fie vorbeam despre maximizarea pozitivului. Pe maximizarea pozitivului o duceam cu acelasi lucru: ca noi suntem prietenosi, suntem omenosi, suntem foarte toleranti cu oamenii, ceea ce nu este un lucru bun, pentru ca daca tu crezi acest lucru si nu este adevarat, atunci nu faci efort sa il corectezi. De exemplu: eu sper ca in scoala accentul pe toleranta, accentul pe increderea in oameni samd sa fie pus mult mai puternic decat pana acum, daca vrem intr-adevar sa schimbam acest profil psihologic al romanilor. Fiindca orice societate moderna este bazata pe comunitati formate din oameni care au incredere in alti oameni. Daca nu ai incredere in alti oameni, mereu vei construi gasti si clanuri. Ori daca noi credem despre noi ca deja suntem toleranti, suntem increzatori in oameni samd, nu mai facem eforturi sa dezvoltam aceasta caracteristica. Si intr-o maniera programatica as spune ca trebuie sa o dezvoltam.

Rep: Concret, ce sa facem?

Daniel David: Eu va spun foarte simplu ce as face. Am spus ca miscarea noastra spre modernitate si normalitate poate beneficia de un motor foarte important, care este educatia. Mediul educational este un motor pentru intreaga societate. Ca sa schimbi ceea ce se intampla in educatie, trebuie sa pornesti acest motor. Cum? Printr-o reforma fundamentala de curriculum. Eu stiu ce se tot spune, ca fiecare ministru a vorbit de reforma, ca trebuie sa schimbam curriculumul, ba l-au si schimbat. Problema este ca ei au schimbat de foarte multe ori curriculumul, dar cei care au produs schimbarile au fost cei care nu potriveau profilul directiei in care vrem sa mergem. Adica nu poti sa faci un curriculum modern, autonom si pentru o societate individualista, cand cei care fac curriculum au un profil colectivist. Deci, scurt spus, nu ajunge sa spunem pe hartie ca am schimbat curriculumul. Daca vrei sa il faci in mode serios: fa o comisie din romani de buna-credinta, romani care au studiat si in strainatate, au profilul psiho-cultural al tarilor spre care vrem sa mergem, cheama in comisia respectiva si niste experti internationali si ei sa propuna un curriculum pentru modernizarea Romaniei. Iata o situatie concreta.

Rep: Avem un curriculum nou pentru clasele primare. Va referiti inclusiv la modificarea acestora?

Daniel David: Eu nu am incredere in curriculumul facut, pentru ca as vrea sa vad cine a facut acel curriculum. E o chestie de psihologie: nu te poti astepta de la niste oameni care nu au profilul directiei in care vrem sa mergem sa stabileasca standarde si norme pentru a ajunge in directia respectiva. Eu va dau un exemplu si nu vreau sa fiu prea critic, pentru ca ideea partial e buna, dar nu asa cum a fost implementata: noi am implementat ideea de manuale digitale fara o analiza psihologica foarte serioasa. In primul rand, as fi vrut sa vad niste studii si niste cercetari empirice care sa imi arate ca in anumite scoli in care s-a folosit acest sistem lucrurile nu s-au deteriorat sub aspect educational. As fi inceput cu o pilotare doi-trei ani in care as fi cules date, as fi masurat lucrurile.

Va spun de ce sunt foarte ingrijorat: stiu ca foarte multe operatii mintale depind de actiunile pe care le facem in mod fizic, adica cu obiecte, in care punem mana, simtim tactil obiectele pe care le numaram. Noi am luat asa, o chestie. Parea o reforma moderna, ca e foarte modern sa spui: nu mai lucram cu creta, cu tabla si cu bile. Lucram direct pe tablete. Bun, dar ce studii avem? Ce se va intampla daca peste 4-5 sau 10 ani o sa descoperim ca daca se ia curentul generatia respectiva nu mai stie sa scrie sau sa faca operatiile de baza.

Rep: Dvs. mutati aici discutia la extreme, pentru ca Ministerul Educatiei a anuntat ca manualele digitale sunt complementare manualelor pe hartie.

Daniel David: Asa este, dar n-ar fi fost bine inainte sa facem un studiu pilot si sa vedem cat de complementare sunt? Adica pana unde sa le faci ca fiind optionale. Eu nu sunt impotriva, eu lucrez in psihologie si tehnologie, eu sunt foarte deschis tehnologiei, doar ca am vrut sa va dau un exemplu cum noi, romanii, implementam lucruri fara sa facem inainte o analiza serioasa de impact, fara sa culegem date si fara sa facem mini-experimente ca sa ne asiguram ca ceea ce facem ne duce in directia in care dorim sa ne duca.

UPDATE „Oamenii nu stiu cat este de invatat la master si doctorat din Vest!”

Rep: Le-ati spus cititorilor HotNews.ro in intalnirea online ca v-ati saturat sa vedeti Romania mereu pe ultimele locuri cand vorbim de educatie, cercetare, mai ales ca potentialul nostru nu este sub cel al britanicilor, francezilor, americanilor. Ce inseamna asta?

Daniel David: Noi am facut in analiza noastra diferenta intre potential, adica profilul psihologic de adancime, si profilul psihologic de suprafata. Si am vazut ca sub aspectul potentialului intelectual, sub aspectul inteligentei si sub aspectul creativitatii, cat de inovativi putem sa fim, avem scoruri similare – nu doar copiii, si adultii – cu britanicii, cu americanii, cu francezii. Te uiti la performanta directa – cum se transforma potentialul de inteligenta in inteligenta cristalizata care se exprima de exemplu in testele PISA. Cum stam la testele PISA? Pai stam foarte prost [aproape 40% dintre elevi au dificultati sa citeasca si sa inteleaga un text si pot rezolva doar exercitii de baza la Matematica – n.red.], desi potentialul pentru inteligenta si pentru invatare nu este mai mic decat al francezilor, italienilor sau britanicilor. Iata, un exemplu in care un potential bun, din cauza unui sistem, si al unui curriculum, si al unui mod de a gandi curriculumul prost, nu reuseste sa se si exprime.

Rep: HotNews.ro a prezentat o paralela intre curriculumul de Matematica de clasa a IV-a din Anglia si cel din Romania si am constatat ca, la acest nivel, elevii britanici invata mai mult decat elevii romani.

Daniel David: Invata mai mult, desigur. Asta este un alt stereotip. Chiar asa sta situatia: noi ne tot plangem ca ii incarcam cu prea multe teme, cu prea multe lucruri. Cred ca oamenii nu stiu cat este de invatat la master si doctorat din Vest. De exemplu, studentii nostri se plang ca vor sa fie ca in Vest, sa nu li se dea exercitii, lucruri pentru acasa. Tu nu stii cat lucreaza un student din Vest! Noi nu lucram la nivelul lor, chiar daca avem impresia ca lucram prea mult.

Rep: Dvs. sunteti profesor si in State. Cum invata studentii acolo?

Daniel David: Acolo, invatamantul este organizat un pic diferit, de aceea am si spus ca in Romania avem acelasi sistem prost de organizare a invatamantului universitar. La nivel de licenta, la nivel de undergraduate, lucrurile sunt mult mai flexibile: le pune la dispozitie studentilor foarte multe informatii, care sunt insa adaptate stilului de invatare pe care il are fiecare student, motivatiei pe care o are. La nivel de master si doctorat, lucrurile sunt mult mai riguroase, mult mai bine structurate si un student la doctorat acolo sta cam pe baricade, de dimineata pana seara, in laborator. Uitati ca noi, in Romania, ne-am dat peste cap sa reintroducem doctoratul la fara frecventa. Adica despre ce discutam?

Rep: Sunteti profesor si la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Vedeti potentialul despre care vorbiti in studiu si la studentii dvs? Multi profesori universitari se plang ca le vin studenti catastrofali.

Daniel David: Adevarul este ca eu nu vad lucrurile asa. Pentru ca acei profesori care se plang, dupa parerea mea – sigur ca sunt colegii mei, poate se vor supara pe mine – eu cred ca ei gresesc. Ei nu inteleg ca licenta nu mai este, astazi, ceea ce era licenta in perioada comunista sau imediat post-comunista, adica universitatea. Astazi, universitatea inseamna masterat si doctorat. Licenta de astazi este ce era liceul pe vremea bunicilor nostri: un element de culturalizare, un element de introducere a tanarului in civilizatie si un inceput de orientare intr-un domeniu. Daca tu, in anul I si anul II, te apuci sa faci cu el chestii complicate, de hiper-specializare, sigur ca el nu este motivat, nu vine la scoala cu placere samd. Am analizat, la un moment dat, manualele, si am observat ca ce se face la noi in clasa a XII-a in Fizica, in Chimie, la ei se face la facultate. Altfel spus, facultatea este mult mai flexibila, este o introducere in domeniu si in cultura, urmand ca la masterat si la doctorat sa lucram altfel. Deci eu nu ii vad pe studenti altfel si nu sunt de acord cu cei care spun ca trebuie sa le oprim accesul, sa ii selectam numai pe cei mai buni. Nu! Daca nu-i lasi sa vina in universitati, oamenii astia nu au acces la cultura. Oamenii astia ajung sa nu beneficieze de ceea ce le poate oferi societatea moderna. Adu-i la nivel de licenta, selecteaza-i la nivel de master si doctorat.

Rep: Deci sa-ti faci o baza de selectie mai mare cu care sa ridici nivelul de educatie al unei intregi tari?

Daniel David:Baza de selectie mai mare pentru masterat si doctorat, corect, iar la licenta ai ocazia sa ridici nivelul de cultura al cetatenilor tarii.

Elemente metodologice – cum a fost realizat studiul

Rep: Referitor la metodologie, spuneti ca totalul subiectilor care au intrat in studiile analizate/derulate depaseste 50.000 de romani, din diverse zone ale tarii. Vorbim de cel mai mare sondaj facut in Romania?

Daniel David: 50.000 este totalul subiectilor analizati. Noi am facut lucrurile intr-un alt mod: am analizat toate publicatiile existente in bazele de date internationale in care Romania sau romanii erau comparati cu alte tari si culturi, in toate revistele de specialitate. Deci, practic, nu inseamna ca eu, Daniel David, am intervievat 50.000 de subiecti. Nu. Eu am analizat toate studiile publicate de-a lungul timpului pana in ianuarie 2015, pe teme legate de aspecte psihologice ale romanilor in comparatie cu alte culturi si tari. Acolo unde informatiile nu erau suficiente, am inceput noi sa facem studii ca sa completam informatiile respective. Si punand cap la cap toate aceste cercetari, rezulta acei peste 50.000 de subiecti. Noi am facut analizele secundare ale datelor, pentru ca atunci cand am comparat si am integrat studii diferite, a trebuit sa venim cu o noua teorie prin care sa integram datele, a trebuit sa facem analize secundare in care sa combinam date din studii diferite, dar aceste studii existau deja, sunt publicate in reviste de top, in reviste internationale.

Pentru mine a fost un soc, intr-un fel, dar este vina mea, ca trebuia sa ma uit mai atent sa vad ce concluzii am scris in carte sa inteleg mai bine reactiile, fiindca este ca si in bancul acela: eu m-am suparat pe X si cineva imi spune: ma, dar asta s-a intamplat acum 100. Si eu raspund: da, dar eu acum am aflat. Cam asa se intampla si aici. Vad oameni, si nu ma refer la oameni care nu sunt profesionisti sau oameni de stiinta – ca pe aia ii intelegi, daca nu esti cercetator, nu ai de unde sa stii cum functioneaza stiinta – dar unii colegi din alte domenii m-au intrebat: dar cum s-au facut aceste studii? Dar se pot face?

Domne’, domeniul asta de psihologie transculturala exista de zeci de ani, sunt mii de publicatii, sunt reviste de top, inclusiv indexate Lab of Science. Adica, macar lucrul bun care cu siguranta va ramane cel putin este faptul ca descoperim ca exista un domeniu major la nivel international care se cheama psihologie transculturala si ca exista sute de studii despre cultura romanilor, in comparatie cu alte culturi. Si ce am facut noi: am sintetizat toate aceste studii intr-un profil psihologic, in care am adaugat si datele culese de noi in diverse alte studii.

Rep: Din cine este formata echipa pe care o coordonati?

Daniel David: Echipa este formata din colegii mei de la Departament [Departamentul de Psihologie Clinica si Psihoterapie de la UBB, al carui director fondator este – n.red.], in analiza secundara a datelor statistice au fost implicati si doctoranzii pe care ii avem, postdoctoranzii, de asemenea, fiindca este o lucrare interdisciplinara. Noi am abordat diverse componente. Sigur ca partea de psihologie este elementul central, dar noi stim ca poate uneori partea de psihologie este influentata de aspecte socio-culturale, astfel incat m-am consultat cu o serie de colegi din tara, care se ocupa cu filosofia culturala, cu aspecte psiho-culturale, pe partea de genetica cu colegi de la Biologie si de la Genetica. Pe partea de istorie m-am consultat cu istorici, astfel incat sa fiu sigur ca informatiile pe care le prezentam sunt informatii riguroase. Iar dupa aceea, pe partea de psihologie cu alti colegi din tara de la Timisoara, Bucuresti, Iasi si cu unii din diaspora romaneasca, ce au mai scris pe aceasta tema. Deci este un grup destul de larg si interdisciplinar, pentru ca chiar am vrut sa facem o lucrare riguroasa si limitele lucrarii dupa parerea mea sunt date mai ales de limitele datelor care exista in acest moment in domeniu. Nu sunt limite de alt tip.

Multi cred ca psihologii au mereu nevoie de statisticieni care sa ii ajute sa interpreteze datele. Nu. Orice psiholog care face psihologie experimentala trebuie sa fie un specialist in statistica si in analiza datelor. Eu consult sociologi cand am nevoie de informatii pe teme de sociologie. Dar cand am nevoie de metodologie statistica, asta tine de repertoriul fiecarui psiholog experimentalist.

Rep: Le-ati spus cititorilor ca ati facut acest studiu gratuit.

Daniel David: Adica n-am avut un grant specific cu aceasta tema, sa fi primit bani din tara sau din strainatate pentru asa ceva. Din timpul nostru de cercetare, in timpul nostru liber am lucrat si la acest proiect, asa cum lucrez la multe alte proiecte pentru care nu avem finantare. Nu intotdeauna pentru orice cercetare ai si finantare dintr-o sursa sau alta.

Noutatile studiului, fata de lucrarea de acum aproape 100 de ani a lui Constantin Radulescu Motru

Rep: Care este principala modificare in psihologia poporului roman pe care ati identificat-o, fata de situatia de acum aproape 100 de ani reflectata de Motru?

Daniel David: Adevarul este urmatorul: Constantin Radulescu Motru a ramas ca punct de reper, alaturi de Dumitru Draghicescu, prin faptul ca a facut maximum ce se putea face in perioada lor. Dar ei n-aveau acces la date statistice complexe, n-aveau acces la masuratori psihologice. De aceea foarte multe concluzii de acolo sunt concluzii care se bazeaza mai degraba pe autoreflectie, pe experientele pe care le-au avut, destul de limitate, nu pe esantioane reprezentative de populatie, de exemplu. Prin perspectiva metodologiei de astazi, multe concluzii pe care ei le-au formulat sunt, mai degraba, concluzii preliminare sau ipoteze. Pentru ca cercetarea noastra este mult mai complexa si pentru ca noi beneficiem de faptul ca psihologia a evoluat – ai teste riguroase, ai date culese in sute de studii -, practic imi este destul de greu sa fac comparatii. Fiindca abordarea noastra este mult mai complexa.

Ei au cateva variabile. De exemplu, la Motru, daca faci sinteza, sunt 4 sau 5 axe pe care discuta: perseverenta/neperseverenta, individualism/colectivism si alte cateva componente. Noi avem mult mai multe axe, astfel incat, daca ar fi sa ma raportez la lucrarile din trecut, as spune asa: au aparut multe lucruri noi in lucrarea noastra, care n-au fost abordate nici de Motru, nici de Draghicescu. De exemplu: trasaturi de personalitate, stilul de gandire rational sau irational, problemele legate de tulburari psihologice si multe multe altele. Deci sunt lucruri noi, care n-au aparut in lucrarile vechi.

Apoi, avem lucruri care erau in lucrarile vechi, dar n-au fost bine validate si pe care noi le-am validat. De exemplu: Motru vorbea despre gregarism, pe care il discuta, il teoretizeaza, dar niciodata n-a avut o masuratoare concreta, care sa-i spuna: “Da, domne’. Chiar suntem un popor cu spirit gregar”. In studiul nostru, noi am masurat cu testul psihologic elementul de extraversiune si de gregarism si, intr-adevar, am confirmat ca ceea ce Motru a spus – adica ceea ce el a prezentat ca ipoteza – este de fapt cunoastere validata stiintific, adica asta este. Deci am confirmat unele lucruri de acolo.

Apoi am nuantat sau am invalidat unele lucruri prezentate acolo. Ce am invalidat: Constantin Radulescu Motru isi asuma elemente de autostereotip, cum ar fi spre exemplu ospitalitatea, toleranta, ca fiind caracteristici ale romanilor. Noi am aratat ca aceste caracteristici sunt parti ale autostereotipului, nu sunt parti care tin de realitatea psihologica.

Apoi am nuantat cateva concluzii din studiile mai vechi. Spre exemplu, Constantin Radulescu Motru se intreba si incerca sa isi explice discrepanta asta intre faptul ca romanul e si perseverent, si neperseverent in munca; el considera ca, la baza, romanul este perseverent, pe baza unui fond genetic, iar neperseverenta a aparut ca urmare a unor modificari institutionale din secolul XIX. Ei bine, studiile noastre arata ca apare aceasta contradictie, dar perseverenta/neperseverenta nu are legatura cu factorul genetic, ci are legatura cu altceva: munca este mijloc de emancipare sociala. Si atunci daca munca imi aduce un venit, de exemplu, suficient ca sa ma pot emancipa social, voi fi foarte perseverent. Daca munca imi aduce un venit care nu are efect in emanciparea sociala, voi munci cat ma platesti, las’ ca merge si asa. De aceea acelasi roman in tara poate sa fie neperformant in munca, sa nu fie motivat, sa gandeasca las’ ca merge si asa, dar cand merge in strainatate si primeste un salariu care ii permite sa isi ia o casa in tara, de exemplu, si acolo sa traiasca bine, o sa vedeti ca e cel mai punctual, merge primul la serviciu, pleaca ultimul de acolo si respecta toate regulile.

Rep: Dar americanii, spre exemplu, vad munca altfel decat mijloc de devenire sociala?

Daniel David: Da, in sensul ca spre exemplu noi avem o competitivitate adesea mult mai mare decat americanii, tocmai prin faptul ca ei deja sunt mai emancipati sub aspect social, valorile emancipative la ei sunt mult mai mari. Ei deja incep sa puna mai putin pret pe munca, decat noi, si sa fie interesati de lucruri cum ar fi hedonismul, timpul liber, autodezvoltarea, dezvoltarea personala. Deci pun accent pe alte lucruri, la care noi inca n-am ajuns, pentru ca noi suntem inca in faza in care trebuie sa ne afirmam. Noi trebuie sa dezvoltam valorile emancipative. Munca este calea de emancipare sociala; nu atat in tara, ca in tara incepi sa-i si intelegi pe oameni – daca sunt dedicati si stau 10-12 ore la serviciu si au un venit care abia reuseste sa le acopere cheltuielile legate de mancare, nu e de mirare ca nu iau munca intr-un mod foarte performant. Dar in mintea romanului munca este un mijloc de emancipare sociala, iar daca are ocazia in strainatate sa munceasca pentru a face bani, o face foarte foarte bine.

Ne sperie schimbarea, ne sperie noul. Dar sentimentul de siguranta nu te ajuta sa evoluezi

Rep: Referitor la spiritul gregar, nu este paradoxal ca mergem cu turma, dar avem o neincredere cronica in ceilalti?

Daniel David: Ba da. Am si spus in lucrare ca, la noi, colectivismul este un colectivism special. La noi, colectivismul este focalizat pe familie. Nu este un colectivism mai larg, focalizat pe grupul de colegi la serviciu, spre exemplu, sau vecini samd. Fiindca colectivismul poate sa fie mai constrans sau mai larg. La noi, el este construit in jurul familiei. Si atitudinea fata de prieteni este foarte interesanta: noi ne consideram foarte prietenosi. Dar daca te uiti la distanta sociala, observi ca prietenii nu sunt atat de apropiati, in cazul romanilor, pe cat sunt in cazul americanilor. Dar daca prietenul nostru elimina acea neincredere pe care o avem in oameni, el devine mult mai apropiat fiindca devine ca un membru al familiei. Adica extindem familia pentru a include si prietenii care au reusit sa ne castige increderea. Deci, vedeti, noi avem ca relatii sociale ori o distanta foarte mare, fiindca avem neincredere in oameni, ori o distanta foarte mica ce se manifesta in primul rand in cazul membrilor familiei.

Rep: Ce inseamna ca suntem defensivi si avem complexe de inferioritate si superioritate, in functie de caz?

Daniel David: In analiza lui Hofstede, este un psiholog olandez, mediul socio-cultural romanesc este definit ca un mediu evitativ. Ce inseamna un mediu evitativ? Ne sperie schimbarea, ne sperie noul si atunci evitam astfel de lucruri, incercam sa ramanem mai conformisti, intr-un traditionalism pe care il simtim mai protector. Sigur ca ai sentimentul de siguranta, numai ca asta nu te ajuta sa evoluezi. Atunci foarte probabil acest mediu psiho-cultural poate genera, aveam noi ca ipoteza, si trasaturi psihologice de acest tip. Si intr-adevar am vazut ca stima de sine, de exemplu, a romanilor in unele segmente este mult mai scazuta decat stima de sine a altor culturi cu care am comparat noi. De aceea am spus ca apare aceasta stima de sine negativa. Stima de sine negativa inseamna, in termeni psihologici, complex de inferioritate. Nu toti ramanem cu acest complex de inferioritate. Adesea, unii dintre noi il compensam. Dar daca tu compensezi o stima de sine scazuta, automat o formulezi ca fiind o stima de sine prea mare fata de nivelul la care esti.

Spre exemplu, intr-o analiza comparativa intre romani si americani, ca sa intelegeti si cum se exprima stima de sine scazuta, noi avem aspiratii generale legate de afiliere, confort, munca, destul de similare celor ale americanilor. Numai ca atunci cand am fost intrebati: care este probabilitatea sa le si obtinem, sa le si atingem? – scorurile romanilor au fost mult, mult mai mici decat cele ale americanilor. Deci si noi vrem lucrurile pe care le vor americanii, dar noi credem ca n-o sa le putem obtine sau ca nu le putem obtine.

Rep: Ati analizat in studiu si problema tulburarilor psihologice, cu rezultate comparative cu alte tari/culturi. Cum stam la acest capitol?

Daniel David: Aici pot sa va spun ca, din fericire, stam mult mai bine, cel putin in cazul adultilor, in comparatie cu americanii, pe diverse tulburari psihologice. Am luat in calcul zeci de tulburari psihologice – romanii stau mult mai bine. Avem un profil legat de sanatatea psihologica destul de bun.

Totdeauna ne-am raportat, pe cat posibil, ca punct de start, la Statele Unite. De ce? Fiindca este modelul planetar astazi de democratie. Unde au mai fost date suplimentare, am adaugat si alte tari. Am luat tari din familia latina: Franta, Italia, Spania, Portugalia; vecini: Ungaria, Ucraina, samd, dar numai acolo unde au fost date. Ori pe partea asta de tulburari psihice, cele mai multe informatii la care ne-am putut noi raporta au fost cu populatia americana si britanicii.

Daca am reusi sa avem in mediile academic si economic oameni cu profil vestic, autonomi, tara asta ar evolua mult mai repede

Rep: In afara mediului academic – studiul a stirnit interesul in mediul de afaceri (ca baza pentru cercetari de piata pentru companii, studii de piata etc)?

Daniel David:Au fost multe companii care ne-au scris ca sunt interesate de lucrare pentru a-si face politica de promovare a produselor. Eu, ce pot sa spun, ma bucur. Va spun sincer, sper ca aceasta lucrare, sigur pentru mine are un interes academic. Este si o inovatie teoretica pe care am impins-o in fata cu profilele psihologice de suprafata si de adancime, deci este un interes academic, este si un tribut adus academicianului Constantin Radulescu Motru, dar sper si mi-as dori sa aiba si un impact pentru societate. Toata lumea discuta despre proiecte de tara, ca sa faci un proiect de tara care sa aiba succes el trebuie sa potriveasca psihologia oamenilor acelei tari, altfel proiectul de tara va fi respins. Sper ca cei care fac politici publice, cand scriu textele si incep sa le gandeasca sa ia in calcul trasaturile populatiei careia i se adreseaza. Ca daca stii ca populatia respectiva are un grad atat de mare de cinism, de scepticism, de intoleranta, trebuie sa ai grija cum scrii textul, sa il faci transparent, sa il pui in discutie publica, sa fie simplu, sa nu ascunzi nimic. Si in aceasta lucrare, eu am facut o avanpremiera intr-un articol de revista in care nu poti prezenta rezultatele statistice cu grafice, ca alea sunt zeci-sute de pagini. Eu am selectat concluziile. A fost si un mini-experiment, intr-un fel, fiidca am vrut si sa vad cum vor reactiona cititorii. Si cititorii au reactionat conform profilului pe care l-am descris acolo. Uitandu-se la concluzii, un american ce ar fi facut? Ar fi zis: sunt aceste concluzii, asta este un cercetator, a mai scris si alte lucrari de psihologie, destul de cunoscut, deci ii dau credit omului respectiv. Ori la noi, pe buna dreptate, logica a fost inversa: niste concluzii, ce se ascunde sub ele? unde-s rezultatele?

Cum s-au putut gandi atat de multi oameni ca cineva, cand scrie o lucrare, ar putea formula niste concluzii fara sa aiba in spate niste date si cercetari? Iata ce bine se confirma profilul respectiv. Si eu sper ca si altii sa tina cont de aceste rezultate in politici publice sau daca au proiecte majore pentru tara.

Rep: S-au aratat interesate de studiu institutii ale statului roman, si aici ma refer la servicii secrete, ministere, agentii guvernamentale?

Daniel David: Nu, nu. Nu m-a intrebat nimeni, dar cred ca daca vor sa aiba acces la informatii intotdeauna am fost de principiul ca tot ce facem este public. Cartea va fi publica, informatiile sunt publice, de unde am luat sursele e foarte clar prezentat, sunt citate sursele. Daca vor dori clarificari sau detalii, cu placere le pot da. Dar pana acum n-am fost contactat de nimeni.

Rep: Mediul privat s-a miscat mai repede decat statul?

Daniel David: Da. Pai eu am si spus: speranta noastra de normalizare si modernizare – ca sa nu asteptam o generatie si noi sa fim generatie de sacrificiu – pentru a ne schimba repede, in termeni de 3-5 ani sunt doua motoare. Pana acum, eu am vorbit de cel academic. Dar celalalt este mediul economic. Daca am reusi sa avem aceste medii, academic si economic, dominate in sens bun – ca poate folosesc prea mult cuvinte razboinice, dar chiar suntem intr-o lupta paradigmatica – de oameni cu un profil vestic, cu un profil autonom, tara asta ar evolua mult mai repede, mult mai bine si potentialul si uman, si economic, ar fi mult mai bine folosit.

Rep: Studiul are si date referitoare la consumul la romani? Banii se duc pe experiente sau mai degraba pe lucruri?

Daniel David: Da, avem, si avem si informatii legate de cum isi petrec timpul liber, spre exemplu, de unde obtin informatiile, de la internet vs. televizor vs. prieteni. Sunt si astfel de informatii, dar le-am vazut colaterale. Nu au fost elementul nostru principal, eu sunt psiholog si atunci elementul central a mers pe trasaturi de psihologie. Si am prezentat astfel de informatii mai mult ca sa ii fac pe cititori sa inteleaga cum se particularizeaza trasaturile de psihologie in comportamentele sociale: ce cumpara, ce le place sa faca, cum isi petrec timpul liber, samd.

Eu, din punct de vedere academic, sunt multumit fiindca mereu am spus ca, mai ales in stiintele sociale, in final trebuie sa ajungi sa faci ceva pentru societatea in care traiesti, pentru poporul din care faci parte. Eu, ca psiholog, public lucrari, fac cercetari, public international, dar din cand in cand trebuie sa faci ceva si pentru a ajuta societatea.

Rep: Cand lansati cartea?

Daniel David: Cartea ar trebui sa apara la sfarsitul lunii iunie, deci foarte probabil ca incepand cu iulie si cu accent mai mare in septembrie-octombrie sa fie si o serie de conferinte pentru ca sunt mai multe grupuri care au spus ca ar vrea sa organizeze dezbateri. Ce trebuie inteles: eu am ordonat informatiile in trei categorii: Descrieri – unde nu prea avem ce sa discutam, ca-s datele; Inferente – adica din descrieri, pe baza unor rationamente logice, tragi niste concluzii; nici aici nu prea avem ce sa discutam in contradictoriu; dar sunt anumite segmente in carte in care, dupa ce am formulat descrierile si inferentele, am facut evaluari, intr-o maniera argumentativa. Si acolo pot accepta faptul ca, pornind de la acele descrieri si de la acele inferente, oameni diferiti, cu argumente diferite, pot avea evaluari diferite. Si atunci merita facuta o serie de dezbateri in care sa vedem daca evaluarile pe care eu le-am facut stau in picioare, daca sunt altele mai bune, daca putem folosi datele prezentate intr-o maniera mai creativa si mai pragmatica si cu siguranta vom avea astfel de discutii in diverse zone din tara. Si pentru avanpremiera o sa am cateva prezentari la Cluj, Timisoara si Iasi.

Citeste si:

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro