El Periodico: Ascensiunea populismului deschide o breşă între Franța și Italia

Pentru a găsi un ambasador francez care pleacă de la Roma după ce a fost chemat pentru consultări de către guvernul său, este necesar să ne întoarcem în 1940, când Italia lui Mussolini a declarat război Franței. Într-un gest surprinzător, Parisul a spus „destul”, joi (7 februarie), în faţa a ceea ce el consideră a fi un şir de „provocări și interferențe” a executivul transalpin și și-a retras temporar reprezentantul diplomatic în Italia. O decizie care degradează relația dintre doi parteneri fondatori ai Uniunii Europene scrie El Periodico citat de Rador.

Picătura care a umplut paharul răbdării franceze a fost o întâlnire la periferia Parisului între vicepremierul italian și lider al Mișcării 5 Stele (M5S), Luigi Di Maio, și un grup de „veste galbene”. Din acest grup a făcut parte şi reprezentantul cel mai radical al mișcării, Christophe Chalençon, care a afirmat că „războiul civil este inevitabil”.

Dar relațiile franco-italiene nu au fost niciodată ușoare – Roma i-a reproșat întotdeauna Parisului un exces de aroganță – și, de la sosirea la putere în iunie anul trecut a alianței formate din Liga xenofobă și Mişcarea 5 Stele (anti-sistem), lucrurile s-au înrăutățit. Tensiunea a fost alimentată de excese verbale și declarații încrucișate.

Punctele de fricțiune sunt numeroase, de la politica de imigraţie sau inițiativele franceze din Libia până la lucrările trenului de mare viteză Lyon-Torino pe care Italia vrea să le paralizeze.

Cuvintele lui Emmanuel Macron despre apariția „leprei naționaliste” sau „cinismul și iresponsabilitatea” pe care i le-a atribuit guvernului italian atunci când acesta a închis porturile pentru imigranții de pe nava „Aquarius” au agitat repede spiritele, iar Salvini l-a calificat imediat pe Macron ca fiind „arogant”. Atacurilor sale i s-au alăturat şi acelea ale lui Luigi di Maio, cei doi lideri italieni solicitând sancţiuni pentru Franța pentru „sărăcirea țărilor africane” și împingerea migranților în Europa cu politica sa de „colonizare”.

Protestele „vestelor galbene” – care l-au pus pe Macron în corzi – au dat muniție nouă Romei și Salvini însuși nu a avut nicio problemă în a-şi arătarea susținerea acestora, încrezător că „poporul francez se va elibera în curând de un președinte foarte rău “.

Dincolo de scandalul diplomatic, ultima ciocnire dintre Paris și Roma anunță culoarea bătăliei dintre progresiști ​​și populiști, care va constitui coloana vertebrală a campaniei electorale pentru Parlamentul European în luna mai, o bătălie aproape personală dintre președintele francez, Emmanuel Macron, și numărul doi al guvernului italian, Matteo Salvini.

Un duel între două viziuni asupra Europei și două căi de a face politică. Dacă Macron a devenit steagul taberei progresiste, Salvini încearcă să se unească în tabăra populistă cu premierul ungar Viktor Orbán şi cu franţuzoaica Marine Le Pen – extrema dreaptă.

Retragerea ambasadorului francez a determinat guvernul italian să coboare tonul, dar fără a-şi cere scuze. Într-o platformă trimisă ziarului „Le Monde”, Luigi Di Maio indică faptul că „divergențele politice și de viziune dintre guvernele francez și italian nu trebuie să afecteze relația istorică de prietenie” care uneşte cele două țări.

Liderul Mișcării 5 Stele” își justifică sprijinul față de ‘vestele galbene’ prin faptul că revendicările acestora includ probleme care îi plasează pe cetățean în centru, dincolo de diviziunea tradițională stânga-dreapta.

În realitate, în opinia politologului italian Alberto Toscano emisă la Europa 1, Di Maio caută aliați pentru alegerile europene, deoarece euroscepticul UKIP va părăsi Strasbourgul atunci când Marea Britanie va ieşi din UE și o listă de „veste galbene” le-ar permite să creeze un grup parlamentar la Strasbourg.

„Tensiunile dintre Paris și Roma pot dura până la alegerile europene. Există motive electorale și de politică internă pentru ca acestea să nu cedeze înainte de 26 mai”, prezice Alberto Toscano.