Dupa „socul“ retragerii lui Theodor Stolojan din cursa prezidentiala, a parut firesc ca „stafeta“ sa fie preluata de Traian Basescu, singurul nume greu din Alianta PNL-PD care ar avea sanse de castig in fata lui Adrian Nastase.
Surpriza mare, dar numai la prima vedere. Concomitent cu anuntarea candidaturii lui Traian Basescu si-au anuntat intentia de a intra in cursa pentru Cotroceni inca doi pretendenti: Petre Roman, liderul PFD, si Gigi Becali, liderul PNG. Marea surpriza consta in faptul ca ambii lideri si-au facut publica intentia cu doar 52 de zile inaintea primului tur de scrutin.
In Romania postdecembrista, nici un candidat serios (chiar si cei care ataca Cotroceniul – constienti ca pierd – doar pentru a trage dupa ei partidele lor), nu s-a „hotarat“ cu asa putin timp inainte. (Cazurile Ciuhandu si Milut – oricum, aici anunturile au fost anterioare crizei Stolojan – sunt unele de exceptie, PNTCD si AP fiind, pana mai zilele trecute, in negocieri de fuziune).
Pana miercuri, cand a anuntat, intr-un ziar central: „Eu nu am spus niciodata ca nu (candideaza – n.a.). Nu ma feresc de aceasta chestiune. Sunt, de fapt, mai pregatit decat oricand“, Petre Roman nu a suflat nici un cuvant despre o eventuala participare a sa la cursa electorala pentru Presedintia Romaniei. La fel stau lucrurile cu Gigi Becali.
Dupa ce a preluat conducerea PNG, acesta a declarat ca principalul obiectiv il constituie un rezultat onorabil in alegerile locale, dupa care a afirmat ca nu va fi o tragedie daca partidul sau nu va intra anul acesta in Parlament, atingerea unui astfel de obiectiv fiind obligatorie din 2008. Mai mult, Becali, initial, nici nu facea vreo aluzie la o eventuala candidatura a sa la Parlament.
In urma cu doua saptamani, liderul PNG si-a facut publica intentia de a ajunge parlamentar si abia miercuri, 6 octombrie, intr-o emisiune televizata, a spus pentru, prima data, ca vrea sa candideze la Cotroceni. Si, alta premiera, la numai doua zile dupa aceasta afirmatie, Gigi Becali si-a anuntat candidatura la Presedintie, in Dealul Mitropoliei.
„Dupa evenimentele politice care s-au intamplat in tara si la rugamintea a 40 de conducatori ai Partidului Noua Generatie, m-am hotarat sa candidez la Presedintia Romaniei“, a spus Becali, care a adaugat: „Nu conteaza daca voi castiga sau voi pierde“.
Venit sa-i ceara binecuvantarea Patriarhului Teoctist, Gigi Becali a fost ridicat in slavi de unii enoriasi, dar si blasfemiat de altii.
Intrebarea care se pune este daca aceste doua candidaturi precipitate nu cumva au fost „dictate“ de Putere si ar avea rolul de a „ciupi“ cate ceva din voturile lui Traian Basescu. Petre Roman, se stie, este un rival al „marinarului“ si conduce o grupare politica rupta din PD.
Gigi Becali are numerosi prieteni in PSD si partidul sau este declarat ca fiind unul pe culoarul centru-dreapta al esichierului politic. Deci, „conditii propice“ de a „deturna“ din voturile candidatului Aliantei D.A.
Ramane de vazut daca intr-adevar Basescu va fi afectat (la urne) de aceste doua candidaturi. O serie de date statistice de ultima ora sunt insa favorabile liderului democrat. Pe site-ul Primariei Capitalei, in numai 36 de ore, 1422 de „votanti“ au spus DA pentru Cotroceni, 169 s-au pronuntat contra, iar 376 au tastat „nu stiu“.
Si la ultimul talk show televizat, sufragiile telefonice au fost 85% in favoarea lui Basescu.
Lucian Gheorghiu
Gigi Becali a ales sa plece in cursa pentru Palatul Cotroceni de pe Dealul Mitropoliei. Vine pe la 11,30, insotit de o escorta minuscula: consilierul Dan Pavel si doi-trei membri ai Partidului Noua Generatie. Se duce glont la intrarea principala in Palatul Patriarhiei, pentru a obtine binecuvantarea Preafericitului Teoctist. Suna, dar are ghinion, caci poarta de lemn ramane inchisa.
Cu bratele incrucisate, Gigi asteapta pana ce un om de la Biroul de Presa al Bisericii il indruma catre usa din spate. Dupa o jumatate de ceas, iese nervos, semn ca, neanuntat din timp de vizita bogatului oaspete, Patriarhul nu si-a putut modifica agenda ca sa-i dea acestuia binecuvantarea.
„Hai in biserica!”, ii spune robul lui Dumnezeu, Gigi, sfetnicului sau Pavel, in timp ce se indreapta, cu pas hotarat, in directia opusa sfantului lacas. Adus pe calea cea dreapta, intra in vechea catedrala mitropolitana urmat de ziaristi, alaiul tulburand linistea dreptcredinciosilor care fac coada pentru a se inchina la moastele Sfantului Dimitrie cel Nou Basarabov.
„Da’ cine-i ala?”, intreaba o batrana. „E Becali, antrenoru’ ala de fotbal! A venit, saracu’, sa se roage sa castigam meciurile… E tare credincios”, ii raspunde tovarasa de rugaciune, in timp ce Gigi ingenuncheaza si saruta icoana Mantuitorului.
„Dupa ultimele evenimente politice care s-au intamplat in tara si dupa rugamintea a 40 de conducatori ai Partidului Noua Generatie, am hotarat sa candidez la presedintie si am venit sa cer binecuvantarea Preafericitului. Nu conteaza daca voi pierde sau voi castiga, din candidatura asta va castiga Romania”.
Altadata vorbaret nevoie mare, Gigi Becali se rezuma, acum, la aceste cuvinte, aruncate de pe treptele Catedralei. Nu mai sta nici macar sa asculte urarile de sanatate si jelaniile catorva dreptcredinciosi pe care curiozitatea ori saracia i-au imboldit sa se apropie de el. Are, totusi, timp sa refuze un buchet de flori, dupa care se urca in limuzina si demareaza.
Concluzia o trage un cetatean in varsta, care priveste scena cu ochi rai: „Uite ca, dupa tortionari, prosti si banditi, o sa avem si un presedinte agramat…”.
Alin BOGDAN