Science Ideas: Marte este o scenă din iad. Colonizarea ei ar fi un mod ridicol de a ajuta omenirea

Nicăieri nu-i ca acasă – dacă nu ești Elon Musk. Un prototip al navei Starship a lui SpaceX, care într-o zi va duce oameni pe Marte, va fi lansat în curând (n.red.: între timp, a și explodat după revenirea la sol). Ce-l motivează pe Musk? De ce Marte? Un clip video din 2019 prezintă viziunea lui Musk – și tot ce-i greșit în ea, scria The Atlantic.

În acel video, Musk citește din cartea „Pale Blue Dot” de Carl Sagan. Cartea, publicată în 1994, a fost răspunsul lui Sagan la faimoasa imagine a Pământului ca mic punct luminos plutind într-o rază de soare – o fotografie pe care a rugat NASA s-o facă din spațiul cosmic, de la 3,7 miliarde de kilometri, nava Voyager 1 în 1990. Sagan credea că o fotografie de la această distanță ne va schimba pentru totdeauna perspectiva locului nostru în cosmos.

Fotografia Pale Blue Dot (JPL-Caltech/NASA)

În video, Musk citește din cartea lui Sagan: „Planeta noastră este un punct singuratic în marele întuneric cosmic învăluitor. În obscuritatea noastră, în toată imensitatea ei, nu este vreun semn că ajutorul va veni din altă parte pentru a ne salva de noi înșine. Pământul este până acum singura lume cunoscută că găzduiește viață. Nu este niciun alt loc, cel puțin în viitorul apropiat, unde ar putea migra specia noastră”.

Dar în acel moment, Musk se oprește și începe să râdă. Spune, incredul: „Nu este adevărat, ci fals. Marte”.

Nu putea să fi greșit mai tare. Marte? Marte este o scenă din iad. Principalul lucru despre Marte este că nu este Pământul, nici măcar pe aproape. De fapt, singurele lucruri pe care planeta noastră și Marte le au cu adevărat în comun sunt că amândouă sunt planete din piatră cu ceva apă înghețată și pe ambele sunt roboți (iar pe Marte nici nu sunt atât de mulți).

Marte are o atmosferă foarte subțire; nu are câmp magnetic care să protejeze suprafața de radiația Soarelui sau razele cosmice galactice; nu are aer respirabil și temperatura medie la suprafață este mortală, 80 de grade sub zero. Crede Musk că este ca Pământul? Ca oamenii să trăiască acolo în vreun fel, trebuie să sape tuneluri și să trăiască în subteran, și ce este atrăgător în a trăi într-un tunel luminat de lămpi anti-depresie și a cultiva salate în lumină ultravioletă? În a spune adio respirațiilor profunde la exterior și în a umbla sub protecția unui amplu costum spațial, știind că dacă ești într-o activitate extravehiculară și se întâmplă ceva, te așteaptă în 60 de secunde o moarte cumplit de dureroasă?

Într-adevăr, o plimbare pe Marte ar fi o experiență unică de viață, uimitoare și profundă. Dar o vizită ca demonstrație tehnologică sau pentru extinderea posibilităților umane este foarte diferită de a trăi acolo. Nu este tărâmul ospitalității pentru oameni. Marte te va ucide.

Musk nu este de pe Marte, dar el și Sagan par a veni din lumi diferite. Ca și Sagan, Musk arată o devoțiune aproape religioasă pentru spațiu, o dorință fierbinte de a merge acolo, dar scopurile lor sunt total divergente. Sagan a inspirat generații de scriitori, oameni de știință și ingineri care s-au simțit obligați să-l urmeze în adorația pe care a încrustat-o în adâncurile inimilor lor. Oricine se referă la Sagan se conectează la miracolul de a fi om, se minunează de șansa de a fi crescut și evoluat pe o planetă atât de rară și frumoasă.

Influența pe care o are Musk asupra unei generații de oameni nu poate fi mai diferită. Musk apelează la visuri și explorare pentru a învălui un conținut de privilegiu, lăcomie și ego. Nu are foame de descoperiri științifice, nici dorința de a înțelege ce face Pământul atât de diferit de Marte. Musk nu este un explorator; el este un înfigător de steag. Se pare că a pierdut un citat din „Pale Blue Dot”: „Poate că nu există o demonstrație mai bună a vanității omenești decât această îndepărtată imagine a lumii noastre.”

Sagan chiar a crezut în trimiterea de oameni pe Marte, întâi pentru a explora și în cele din urmă pentru a trăi acolo, pentru a asigura supraviețuirea omenirii pe termen lung, dar a mai spus și asta: „Ce să facem noi cu Marte? Sunt atâtea exemple de abuzuri umane asupra Pământului că și formularea întrebării mă îngheață. Dacă există viață pe Marte, cred că n-ar trebui să facem nimic pe Marte. Marte aparține marțienilor, fie ei și doar microbi.”

Spre deosebire, Musk încurajează sentimentul de prerogativă asupra cosmosului – că putem și trebuie să colonizăm spațiul, indiferent ce s-ar putea afla acolo, totul pentru o îndepărtată șansă la siguranță.

Există motive legitime pentru a ne simți preocupați de supraviețuirea pe termen lung a omenirii și da, ar fi mai bine să avem posibilitatea de a călători mai eficient prin sistemul solar. Dar am întrebări cu privire la oricare dintre cei mai bogați oameni din lume, care vinde o poveste despre cât de mult îi pasă de supraviețuirea omenirii, că trebuie să trimită rachete în spațiu. Cineva în această poziție ar putea face multe pe micul nostru punct albastru ca să-i ajute pe cei care au nevoie.

Să râzi despre cuvintele lui Sagan înseamnă să nu fi înțeles nimic: Există cu adevărat un singur cămin pentru noi – și suntem deja aici.