Stele sunt expulzate constant din Calea Lactee, la viteze foarte mari

Linistea cerului de noapte este inselatoare. Din cauza intinderii nesfarsite a spatiului, stelele par sa stea nemiscate, ca un fel de repere ceresti. In realitatea, ele se misca prin univers – unele dintre ele la viteze extrem de mari: mii si chiar zeci de mii de kilometri pe secunda, scrie BBC.

Viteza lor este de circa 100.000 de ori mai mare decat viteza celui mai rapid tren, fiind de 1.000 de ori rapide decat cea mai rapida sonda spatiala care a zburat vreodata. E suficient de repede pentru a inconjura Pamantul de cateva ori in timpul necesar unei persoane sa isi puna sosetele in picioare, spre exemplu.

Unii astrofizicieni sugereaza ca, in principiu, stelele ar putea sa se miste si mai repede de atat – chiar cu viteza luminii. Iar astfel de stele ar putea avea in jurul lor planete.

Unele stele parasesc cu viteza chiar si galaxia noastra, Calea Lactee. O viteza de o mie de kilometri pe secunda este suficient de mare pentru a expulza o stea catre intinderile spatiului cosmic. Aceste stele cu viteza foarte mari, sau stele cu hipervelocitate, cum sunt cunoscute, au fost descoperite in urma cu circa 10 ani. Pana acum, astronomii au gasit in total 24 de stele care au parasit astfel Calea Lactee, si cauta altele.

In pofida numelui, aceste stele nu sunt cele mai rapide stele din Univers cunoscute de astronomi. Acest titlu revine unui grup de stele care se invarte in jurul gaurii negre supermasive din centrul galactic. Una dintre cele mai rapide atinge o viteza de 12.000 km/s. Insa aceste stele se afla atat de aproape de gaura neagra incat nici macar vitezele extreme pe care le ating nu le ajuta sa scape de atractia gravitationala a corpului ceresc. Se crede ca aceste stele ar fi putut juca un rol esential in expulzarea stelelor superrapide din galaxia noastra.

In 1988, astrofizicianul Jack Hills de la Laboratorul National Los Alamos din SUA a descris o intalnire ipotetica intre o gauza neagra supermasiva si un sistem stelar binar, care consta din doua stele care se orbiteaza reciproc.

El si-a dat seama ca, daca sistemul stelar binar se apropie prea tare, dansul gravitational cu gaura neagra ar arunca una din stele din sistem cu o viteza de mii de kilometri pe secunda. Hills le-a dat acestor stele exilate numele de stele cu hipervelocitate. Intre timp, gaura neagra atrage cealalta stea aducand-o pe o orbita stransa.

Insa timp de mai multi ani, nimeni nu a acordat prea multa importanta aceste idei. La urma urmei, nimeni nu vazuse vreodata o stea expulzata dintr-o galaxie.

Apoi, in 2005, un astronom numit Warren Brown se afla in cautarea unui anumit tip de stea albastra stralucitoare in Calea Lactee. Urmarindu-le miscarile si, prin urmare, si influenta gravitationala a galaxiei asupra lor, Brown incerca sa masoare masa galaxiei. Insa a gasit in schimb o stea care se misca cu viteza foarte mare, mult prea mare. Aceasta parasea galaxia cu o viteza de 853 km/s – peste 3 miloiane de km/ora.

„Viteza era peste orice altceva vazusem pana atunci”, povesteste Brown, care lucreaza la ora actuala in cadrul Centrul de Astrofizica Harvard-Smithsonian (SUA).

Brown a dat ulterior peste teoria lui Hill, care parea sa explice perfect descoperirea sa.

„Daca ai o gaura neagra supermasiva in centrul galaxiei, din cand in cand ar trebui sa expulzeze o stea din galaxie”, sustine Brown. Totodata, acest mecanism ar aduce multe stele pe orbite stranse in jurul gaurii negre, exact ceea ce au observat astronomii.

Incurajat de aceasta descoperire, Brown si alti astronomi au inceput sa caute si alte stele rapide. Pana acum au fost gasite in jur de doua duzini de astfel de stele.

„Numerele se aduna corect. Este destul de probabil ca, desi se afla acum la distanta de mii de ani lumina de Calea Lactee, aceste stele s-au format chiar in inima Caii Lactee”, explica Brown.