Suprafața planetei Venus este spartă, iar fragmente se mișcă așa cum plutește gheața pe ocean – cel mai probabil datorită activității tectonice – studiu

Mare parte din crusta fragilă de suprafață a planetei Vensu este spartă în fragmente care se mișcă și se ciocnesc – iar frământarea lentă a mantalei plantei ar putea fi responsabilă, arată un nou studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences pe 21 iunie, scrie The Conversation, potrivit Reuters.” Eu și colegii mei am ajuns la această descoperire folosind date radar vechi de decenii pentru a explora modul în care interacționează suprafața lui Venus cu interiorul planetei”, arata autorul studiului.

Oamenii de știință planetari știau de mult că Venus are o mulțime de forme de relief tectonice.

Unele dintre aceste formațiuni sunt centuri lungi și subțiri, în care scoarța a fost împinsă împreună pentru a forma creste sau separate pentru a forma jgheaburi și caneluri. În multe dintre aceste centuri există dovezi că bucăți de crustă s-au mișcat și ele de la o parte la alta.

”Noul nostru studiu arată, pentru prima dată, că aceste benzi de creste și jgheaburi marchează adesea limitele zonelor plate, joase, care prezintă ele însele o deformare relativ mică și sunt blocuri individuale ale scoarței lui Venus care s-au deplasat, s-au rotit și au alunecat de-a lungul timpului – și poate că au făcut-o în trecutul recent. Seamănă puțin cu tectonica plăcilor Pământului, dar la o scară mai mică și seamănă mai mult cu gheața care plutește deasupra oceanului”, arată studiul.

„Am identificat un model de deformare tectonică nerecunoscut anterior pe Venus, unul care este condus de mișcarea interioară la fel ca pe Pământ”, spune Paul Byrne, profesor asociat de științe planetare la Universitatea de Stat din Carolina de Nord și autor principal al studiului. „Deși diferită de tectonica pe care o vedem în prezent pe Pământ, este încă dovadă că mișcarea interioară este exprimată la suprafața planetei.”, a spus acest potrivit SchiTechDaily.

Cercetătorii au emis ipoteza că – la fel ca mantaua Pământului – sunt curenți care fac ca mantaua să se ridice, deoarece este încălzită de jos.

Cercetătorii au aratat că mișcarea este suficient de puternică pentru a fragmenta scoarța superioară.

O întrebare majoră despre Venus este dacă planeta are vulcani activi astăzi. Este în esență de aceeași aceeași dimensiune, compoziție și vârstă ca și Pământul – deci de ce nu ar fi vie geologic?

Dar nici o misiune pe Venus nu a demonstrat încă în mod concludent că planeta este activă. Există dovezi ispititoare, dar în cele din urmă neconcludente, că erupțiile vulcanice au avut loc acolo în trecutul recent din punct de vedere geologic – și poate că sunt chiar în curs. Cazul activității tectonice – scârțâitul, ruperea și plierea scoarței planetei – se află pe un teren și mai puțin solid.

Arătarea faptului că motorul geologic al lui Venus funcționează încă ar avea implicații uriașe pentru înțelegerea compoziției mantalei planetei, unde și cum ar putea avea loc vulcanismul astăzi și cum se formează, se distruge și se înlocuiește însăși coaja.

Deoarece studiul sugerează că o parte din această împingere a scoarței este recentă din punct de vedere geologic, este posibil să fi făcut un mare pas înainte pentru a înțelege dacă Venus este cu adevărat activ astăzi.

Nu este clar cât de răspândite sunt aceste fragmente crustale, autorii studiului găsind 58 până acum, dar cred aproape cu certitudine că este o estimare redusă.

De asemenea, autorii studiului nu știu când s-au format pentru prima dată aceste blocuri crustale și nici de cât timp se deplasează pe Venus.

Determinarea momentului în care a avut loc fragmentarea și împingerea crustei este esențială – mai ales dacă oamenii de știință vor să înțeleagă acest fenomen în raport cu activitatea vulcanică presupus recentă a planetei.

Descoperirea acestui fapt le-ar oferi oamenilor de știință informații vitale despre modul în care caracteristicile suprafeței planetei reflectă frământările geologice din interior.

Cercetătorii spun că acesta este un studiu inițial care le-a permis să facă cele mai bune presupuneri cu privire la modul îm care s-a deformat suprafața planetei Venus, dar spun că au nevoie de imagini radar cu rezoluție mult mai mare și date topografice pentru a construi pe baza acestui studiu.

NASA și Agenția Spațială Europeană au anunțat recent noi misiuni cu destinația Venus mai târziu în acest deceniu.

NASA îşi doreşte să trimită noi misiuni de cercetare pe planeta Venus până în 2030. Pentru a-şi atinge scopul, agenția a primit finanţare din partea guvernului american de 500 de milioane de dolari pentru dezvoltarea fiecăreia dintre cele două misiuni, numite DAVINCI + şi VERITAS.