Prostia cu ungurii si cetatenia (de Cristian Ghinea)

Patronul Partidului Conservator a mai comis o declaratie. A spus ca va initia un proiect de lege prin care maghiarii care nu cunosc limba romana sa ramana fara cetatenie. Politicienii romani au invatat ca, atunci cand esti in pana de audienta, zici ceva de unguri si atragi atentia. Asa ca ideea lui Voiculescu a primit mai multa atentie decat merita: a reusit sa ne faca sa vorbim despre ea.

Cum sunt convins ca prostiile care fac valva nu trebuie ignorate, ci demontate rational, sa ne punem putin la mintea lui Dan Voiculescu.

Intai de toate, putem cadea de acord ca ar fi preferabil ca maghiarii din Romania sa stie limba romana. Cred ca nici liderii lor nu ar nega acest lucru. Ar fi mai bine ca ungurii sa stie romaneste din diverse motive, in primul rand ca sa aiba joburi mai bune si sa ne intelegem cu ei. Asa cum ar fi mai bine ca mai multi romani sa stie maghiara sau alte limbi straine. Nu strica niciodata.

Acesta e un enunt faptic, e ca si cum ai spune ca e bine sa ploua, pentru ca e seceta. Dar una e sa spui ca ar fi bine sa stie romaneste si alta sa crezi ca ii poti obliga sa vorbeasca romaneste. Asta spune Voiculescu: „Ne vom lupta ca toti ungurii din Romania sa fie obligati sa vorbeasca romaneste”. E la fel de stupid ca si in situatia in care Partidul Conservator s-ar lupta sa ploua.

Cum ii obligi sa vorbeasca romaneste? Le iei buletinul, daca ii auzi ca o iau pe ungureste. Pui politisti la coltul strazii, cu detectoare de maghiara?

Cei care il sustin pe Voiculescu aduc celebrul exemplu cu „m-am dus sa cer paine si vanzatoarea unguroaica nu m-a servit”. Inteleg atunci ca ungurii ar trebui obligati sa vorbeasca romaneste atunci cand intra in contact cu un roman.

Nu stiu cum s-ar simti cititorii, dar eu ma ingrozesc la ideea ca intru intr-un magazin sau ma plimb pe strada si trebuie sa invoc legea ca sa se vorbeasca cu mine. Si daca daca nu vor, ce fac? Ma duc la politie, sa ii amendeze? Daca cineva nu vrea sa vorbeasca cu tine in romaneste, nu va vorbi si pace, orice legi s-ar da.

In al doilea rand, povestea asta cu romanul ramas flamand si cu banii in buzunar intra in legenda si iese din realitate. Cand am fost anul trecut la Odorheiu Secuiesc, si, din pacate, nu stiu o boaba ungureste, am cerut in diverse locuri tigari, guma, croissant, cafea, bere, napolitane si multe altele in limba romana si nu am patit pe nicaieri pocinogul de a nu fi servit.

Mi se pare ca aici capitalismul a cam rezolvat problema: o vanzatoare dintr-o Alimentara comunista isi permitea sa faca discriminari pe criterii etnice, un buticar privat iti ia banii fara sa te controleze la puritatea rasiala. Sa trecem de la obligatia inaplicabila de a vorbi romaneste la obligatia de a cunoaste limba romana.

Asta cum ar functiona? S-ar da un fel de test de limba romana? Ii invitam pe cei care s-au declarat maghiari la referendum sa dea examen? Daca refuza, cum ii obligam? Sau dam toti cetatenii romani acest test? Ce ne facem daca taranii cu patru clase, romani pursange, pica testul? Ii trimitem in Ungaria, cum zice Voiculescu ca merita cei care nu vorbesc romaneste?

Pentru ca am ajuns la tarani, sa mai discutam cazul celor care chiar nu stiu romana. Cunosc o persoana provenita dintr-o familie mixta care nu a vorbit niciodata direct cu bunica sa maghiara, pentru ca bunica nu stie romaneste, iar cunostinta mea nu a invatat maghiara.

Batrana a trait toata viata intr-un sat maghiar, s-a nascut in Austro-Ungaria si a schimbat de cateva ori tara si cetatenia, fara sa se miste din acel sat. Putina scoala a facut-o in maghiara si, in general, nu a prea vazut romani la fata in afara de politaiul satului. Probabil ca acesti batrani ar fi singurele victime ale testului de limba romana.

Ar fi o surpriza pentru ei: nici nu ar intelege cum se face ca schimba/pierd din nou cetatenia fara sa se miste de acasa.

Lucian Blaga povesteste in memoriile sale o scena care ar trebui sa ne puna pe ginduri. Aflat in vizita la un prieten invatator, Blaga a asistat la descinderea unui inspector maghiar in satul de moti romani. Inspectorul era indignat ca acei copii romani nu stiau sa spuna rugaciunea in maghiara si il ameninta pe prietenul lui Blaga cu concedierea.

Povestea se intampla pe la inceputul primului razboi mondial. Copiii romani din memoriile lui Blaga erau contemporani cu batrana maghiara de mai sus, care sigur nu stie sa spuna rugaciunile in romaneste.