De ce este neconstitutionala legea impotriva migratiei politice

La ora la care scriu aceste randuri proiectul de lege „anti-migratie” a fost votat si se afla pe masa presedintelui, pentru a fi promulgat. Conform proiectului, un consilier local sau judetean isi va pierde automat postul in Consiliu, daca partidul pe listele caruia a candidat hotareste sa-l excluda din randurile sale.

Acesta lege ar avea trei neajunsuri, destul de importante, as zice. Ar fi neconstitutionala, nedemocratica si, in fine, inutila. Prevederea citata nu rezolva, ci agraveaza problema migratiei politice.

De ce nu este compatibil acest proiect cu legea fundamentala? Exista trei prevederi constitutionale care sunt incalcate:

1) Dreptul la vot. Consiliile locale si judetene sunt alese, conform art. 121(2) si art 122(2) din Constitutie. Aceeasi Constitutie recunoaste cetatenilor Romaniei dreptul la vot, in art. 36.

Acest drept nu se poate interpreta, in mod rezonabil, decat ca o garantie ca electoratul este cel care va mandata, prin intermediul alegerilor, anumite persoane pentru a exercita atributiile unei anumite demnitati. Modalitatea de alegere poate varia, se poate vota nominal, preferential sau proportional; insa enuntul dreptului ramane acelasi.

Oricare ar fi modalitatea de vot, persoanele alese primesc un mandat, sunt investite de electorat intr-o demnitate, primesc de la alegatori o anumita putere de decizie. Orice alterare a acestui enunt ar goli dreptul de continut.

Cu siguranta ca nimeni nu ar accepta ca exista drept de vot daca electoratul se duce la vot, il alege pe X, insa postul revine ulterior lui Y. Or, exact acest lucru il permite aceasta lege.

In clipa in care componenta unei institutii alese poate fi modificata, altfel decat printr-un nou proces electoral, institutia respectiva nu mai este aleasa, este numita, iar dreptul de vot a disparut.

Comisia juridica a Camerei, care a avizat negativ proiectul, se refera la anularea mandatului imperativ in Constitutie. Sunt de acord cu avizul negativ, desigur, dar nu si cu aceasta justificare. Nu doar pentru ca anularea mandatului imperativ este aplicabila doar membrilor Parlamentului, ci pentru ca nu avem aici un caz de mandat imperativ.

Ce inseamna aceasta expresie? Mandatul reprezentativ, cum este cel al membrilor parlamentului, inseamna ca acestora li se recunoaste libertatea de a-si exercita atributiile dupa cum cred de cuviinta. Ei sunt in serviciul poporului, insa il reprezinta, asa dupa cum considera ei insisi mai bine.

In schimb mandatul imperativ, cum este de exemplu cel al membrilor Colegiului Electoral care il alege pe presedintele SUA, ii obliga pe alesi sa voteze exact ce doreste electoratul, sa respecte strict intentia bine formulata a alegatorilor.

Cu alte cuvinte diferenta intre cele doua tipuri de mandat este data de cat de legati, din punct de vedere formal, sunt cei alesi de intentiile electoratului. Deloc, in cazul mandatului reprezentativ, deplin in cazul mandatului imperativ.

Insa, in clipa in care legatura nu este cu electoratul ci cu o alta instanta; in clipa in care nu electoratul ci partidul, in cazul nostru, determina votul unui demnitar, atunci nu mai putem vorbi nici de mandat reprezentativ, nici de mandat imperativ. Nu mai putem vorbi, de fapt, de mandat.

2) Autonomia locala. Principiul autonomiei locale, enuntat in art. 120 din Constitutie, semnifica faptul ca institutiile administratiei locale pot sa-si exercite atributiile recunoscute de lege liber de orice fel de impunere formala din exterior. Partidelor, in schimb, nu li se impune o organizare similara.

Partidele se pot organiza cat de centralizat doresc. Or, in clipa in care legea le recunoaste partidelor dreptul de a interveni in administratia locala, dandu-le puterea de a exclude, dupa bunul lor plac, consilieri, autonomia locala este ca si disparuta.

Deciziile oricarui Consiliu sunt luate, in fapt, de partidul care are sau controleaza majoritatea consilierilor. Iar deciziile in interiorul acestui partid se pot lua in functie de dorinta altor organizatii locale, se pot lua dupa toana unui lider de la Bucuresti, se pot lua oricum.

3) Suprematia legii. Suprematia legii, art. 1 (5), care este unui din principiile de baza ale Constitutiei, include si faptul ca orice institutie a Statului functioneaza potrivit legii. Consiliile Locale si Judetene nu fac exceptie, de fapt aceasta prevedere este enuntata explicit in art. 121 si art. 122.

Este evident ca stabilirea componentei acestor institutii nu poate fi separata de functionarea generala a lor. Prin urmare includerea si excluderea unor membri, conditiile si mecanismul pentru luarea unor astfel de decizii, trebuie sa fie bine determinate de o lege.

Or, proiectul de lege „anti-migratie” prevede ca un consilier poate fi exclus in urma unei hotarari definitive luate de partid. Iar partidele, conform art. 40, se constituie ca urmare a libertatii de asociere.

Prin urmare organizarea lor interna, inclusiv modul in care se iau deciziile, nu pot fi determinate decat de un statut intern, adoptat de membrii partidului; nu de catre Stat, prin intermediul legilor.

A da dreptul partidelor de a interveni formal in functionarea unei institutii a Statului inseamna fie trecerea deciziilor interne ale unui partid sub control legal, ceea ce ar incalca art. 40, fie scoaterea functionarii institutiei de sub controlul legii, ceea ce contrazice art. 1 (5) din Constitutie.