Pretul strazilor din Bucuresti

Banii aruncati pe repararea strazilor din Bucuresti, in ultimii 15 ani, ar fi putut aduce, cu totul, bulevarde intregi din Austria in Romania, dupa cum calcula de curand un fost viceprimar general. Primaria Capitalei a cheltuit in fiecare an cam 40 de milioane de dolari doar pentru intretinerea celor 300 de strazi principale.

Fara a socoti dublarea sumei dupa 2003 sau cheltuielile primariilor de sector si creditele de la BEI, cheltuite cu sarg, prin doua-trei firme. Bucurestenii s-au trezit, totusi, si in aceasta primavara, cu cratere in asfalt, cu reparatii temporare, cu accidentele de rigoare si traficul infernal aferent.

Locuitorii capitalei Romaniei platesc un pret prea mare pentru a circula pe strazi pline de gropi, pentru a-si busi masinile intr-un oras pretins european, cu trafic oriental. In ultimele zile, agenti de circulatie au umplut intersectiile, inlocuind semafoarele ale caror programari de flux sunt de mult depasite.

Ei au devenit oamenii cei mai injurati din Bucuresti, desi stau toata ziua cu bratele ridicate, intr-un trafic infernal, respirand un aer plin de gaze.

Motivul: indolenta functionarilor responsabili din Primaria Capitalei, care ar trebui sa asigure un management de trafic european, conform caietului portocaliu vanturat sus si tare inaintea alegatorilor acum un an de zile.

Tuturor acestor reprosuri, functionarii le raspund cu un ranjet superior, paziti de legi si ordonante facute tot de ei si adoptate orbeste de parlamentari.

Primarul Basescu a fost insa primul care a simtit fiorul rece al executarii silite, in 2003, cand o asociatie de proprietari a venit sa-i sechestreze fotoliul din birou, pentru ca refuza sa plateasca datoriile la intretinere ale unui chirias al municipalitatii bagat cu forta in bloc.

Acelasi fior a inceput sa-i strabata de cateva luni pe cei de la Administratia Strazilor. Pentru ca, mai nou, cativa avocati isteti au descoperit modul in care pot fi responsabilizati.

Curtea de Conturi va impune recuperarea daunelor platite de firmele de asigurare ori de la firmele de constructii, ori de la functionarii care trebuiau sa ne asigure un carosabil fara gropi. E un inceput.