Cum comunica guvernatorii? O comparatie
Mai intai, cateva observatii. Iesirea de ieri a Guvernatorului BNR impotriva presei de business nu este nici prima si nici ultima (desi mi-as dori). Nu cu mult timp in urma, Isarescu admitea ca e extrem de important cum comunici ca banca centrala. “Toate seminariile pe care le organizam la BNR nu sunt un moft. Evident, exista instrumentele de politica monetara – rezervele minime obligatorii, rata dobanzii, interventii pe piata monetara si valutara – insa transmisia se face prin mesaje. (…) Comunicarea este esentiala pentru o banca centrala. Intr-un fel comunici cu un public educat si in alt fel cu unul needucat. Si nu este vina populatiei ca este needucata”, a explicat Isarescu, citat de Dan Popa pe blogul Hymerion.ro
Desi tactic, e o gafa sa te iei in colti cu media de specialitate (chiar daca ai dreptate, subliniez), Isarescu nu e primul Guvernator care a “gafat”. Au fost altii ale caror gafe au costat economia tarii pe care o reprezentau.
Cum comunica alte banci centrale si care ar fi diferentele dintre acestea si Banca Nationala a Romaniei?
Potrivit unui studiu al BCE, comunicarile fiecarei banci centrale sunt evident, diferite. Au existat si gafe ale altor bancheri centrali, taxate imediat de pietele financiare. Printre cele mai celebre sunt cea facuta de fostul presedinte al Bancii Centrale Europene– Wim Duisenberg, care a avansat cateva certitudini legate de sprijinul acordat euro, incalcand legea numarul unu a bancilor centrale: “Nu-ti dezvalui niciodata intentiile, lasa-i pe ceilalti sa incerce sa le ghiceasca”. A gafat si Bernanke, dar sa revenim totusi la BNR.
Recomandari
Mai intai de a descrie ce si cum, o sa ne permitem sa facem cateva recomandari ca din partea cuiva care urmareste site-urile diferitelor banci centrale cu o oarecare frecventa. Cele mai bune practici recomanda ca discursurile Guvernatorului sa fie postate in fisiere audio/video pe site-ul BNR pentru a putea fi urmarite de oricine e interesat. Asa face FED si nu cred ca greseste prea mult. Fiecare cetatean poate vedea direct ce anume a spus Guvernatorul si in ce context, fara a fi banuit ulterior de “tradare”.
Limitarea “iesirilor publice” ale unor angajati ai bancii care nu stiu cata “plusvaloare aduc politicii BNR. Ma refer in primul rand la dl. Eugen Radulescu, celebru prin declaratiile pe curs si mai zilele trecute, despre datul afara al bugetarilor.
Poate un buletin informativ periodic nu ar fi o idee extrem de proasta.
Si ar mai fi cateva idei….
Cui se adreseaza de fapt BNR prin seminariile pe care le organizeaza?
Bancherilor, in niciun caz. Cu ei se intalneste periodic pe chestiuni extrem de riguroase. Seminariile nu sunt destinate sefilor de banci cat mai degraba publicului interest de chestiuni financiare. Canalul de transmitere al mesajului este evident, media. Ca uneori reprezentantii presei din dorinta ratingului dau cate o “stramba”, asa e. Dar BNR nu e CNA. NU au fost foarte multi gazetari care sa “amendeze” cu nesimtire declaratii discutabile ale reprezentantilor BNR. Dimpotriva, Guvernatorul s-a bucurat de o foarte buna “trecere” in media. In cazul de ieri, daca toti jurnalistii au scris la fel, inseamna ca mesajul a fost prost transmis.
Contextul. Potentialele conflicte ale comunicarii bancilor centrale
În ultima vreme s-a produs o schimbare de paradigma în modul în care bancile centrale fac politica monetara. Exista un larg consens referitor la faptul ca pe lânga rolul de a responsabiliza banca centrala, transparenta poate contribui la cresterea eficientei politicii monetare. Totusi, banca centrala se confrunta cu un potential conflict, având în vedere ca un nivel minim de transparenta nu este în mod necesar unul optim pentru eficienta în urmarirea obiectivelor prevazute în mandat. Un astfel de conflict se poate produce atunci când un plus de informatii nu ajuta la clarificarea situatiei pe piata, deoarece exista limite în ceea ce priveste cantitatea de informatii care poate fi prelucrata efectiv. În plus, prea multe informatii pot împiedica formarea de opinii individuale, care sunt o sursa de informatii de maxima importanta pentru o banca centrala si, în consecinta, pentru eficienta politicii monetare. Transparenta, ca atare, nu este un scop în sine, ci doar un mijloc care ajuta banca centrala sa-si atinga obiectivele prevazute prin mandat (Issing 1999, Mishkin 2004). Tendinta ca deciziile sa fie luate de catre comitete face sa devina tot mai relevanta comunicarea individuala cu membrii individuali ai comitetului.
Dupa cum sustine Bernanke, ar putea fi de dorit sa se comunice diversele puncte de vedere existente în cadrul comitetului, sau conform lui Issing, astfel s-ar pierde mult din claritate. În primul caz, este preferabila o abordare mai individualista a comunicarii, în timp ce în cel de-al doilea caz, banca centrala poate opta pentru o abordare colegiala. În plus, strategia de comunicare a bancii centrale nu este independenta de procesul de decizie a comitetului. Deciziile se pot lua într-un mod colegial, sau mai individualist, încurajând membrii comitetului sa voteze conform opiniei personale. La rândul ei, eficienta comunicarii si, prin urmare, alegerea strategiei de comunicare depind în cea mai mare masura de natura procesului decizional.
Accentul este pus pe doua probleme importante. Prima – daca si cum difera strategiile de comunicare privind viitoarele decizii de politica monetara si procesul de luare a deciziilor în cazul celor trei banci centrale analizate. A doua – evaluarea eficientei comunicarii în functie de posibilitatea oferita pietelor financiare de a anticipa deciziile de politica monetara si cea a bancii centrale de a influenta evolutia preturilor activelor în directia dorita.
Argumentul central este importanta de a se face distinctie între ceea ce spun, cum comunica aceasta membrii comitetului si actiunea lor efectiva (cum voteaza referitor la deciziile de politica monetara). În studiu sunt analizate declaratiile tuturor membrilor comitetului din perioadele dintre sedinte (discursuri, interviuri, declaratii etc.), asa cum sunt relatate de agentia de stiri Reuters. Motivul alegerii relatarilor agentiei de stiri, si nu a rapoartelor bancilor centrale, îl reprezinta determinarea nivelului de comunicare din punctul de vedere al pietei. Se constata ca FED urmareste o strategie individualista de comunicare, tinând seama de diversitatea opiniilor membrilor Comitetului Federal de Politica Monetara (FOMC). În schimb, deciziile Comitetului se iau într-o maniera colegiala, care în general implica votul unanim.
Banca Angliei a adoptat o abordare diferita, urmând o strategie de comunicare colegiala, cu un nivel net superior de coerenta în declaratiile membrilor comitetului de politica monetara (CPM). Luarea deciziilor este însa în mare masura individualista, de vreme ce majoritatea deciziilor nu s-au luat cu unanimitate de voturi.
Abordarea Consiliului de administratie al BCE, atât în privinta comunicarii, cât si a luarii deciziilor, este una colegiala. Comunicarile din perioadele dintre sedintele consiliului au un grad înalt de coerenta cu viitoarele decizii de politica monetara în comparatie cu MPC si în special cu FOMC.
BCE: O abordare “colegiala” a comunicarii
Abordarea colegiala a comunicarii si a luarii deciziilor, asa cum este practicata de catre BCE, va determina decizii de politica monetara cu un gard înalt de predictibilitate, iar pietele vor reactiona similar la declaratiile tuturor factorilor de decizie în domeniul politicii monetare. O abordare ca aceea adoptata de catre FED va face politica monetara a bancii centrale previzibila, daca pietele pot sa discearna care declaratii sa le urmareasca. Astfel, este de asteptat ca declaratiile unora dintre factorii de decizie sa aiba o influenta mai mare decât ale altora. Abordarea Bancii Angliei, cu o comunicare colegiala si un vot dispersat, prezinta riscul unui grad mai scazut de predictibilitate, implicând posibilitatea unor reactii mai slabe ale pietelor financiare decât în cazul altor banci centrale.
Analiza empirica sprijina ipoteza ca FOMC si Consiliul Director al BCE au nivelul cel mai înalt de predictibilitate a deciziilor, cel al CPM fiind mai scazut. De asemenea, reactiile pietelor financiare la comunicare confirma ipotezele studiului de fata. Pietele din SUA reactioneaza mult mai puternic la declaratii ale presedintelui Greenspan decât la comunicatele celorlalti membri ai FOMC, în timp ce pietele din zona euro raspund în aceeasi masura la comunicarile presedintelui BCE si la cele ale membrilor Consiliului. Concluzia studiului este ca abordarile privind comunicarea adoptate de FED si BCE s-au soldat cu acelasi succes, în pofida strategiilor diferite pe care le-au urmat. Acest fapt demonstreaza ca este posibil sa nu existe o abordare unica, cea mai adecvata în stabilirea strategiei de comunicare si luarea deciziilor în cadrul unei banci centrale.
Ce spune teoria?
Literatura teoretica si de politica monetara subliniaza rolul esential al comunicarii pentru eficienta politicii monetare (Bernanke 2004, Blinder 1998, Issing 2005). Blinder si Bernanke insista asupra faptului ca multe tari dispun de un singur instrument direct de politica monetara, si anume rata dobânzii overnight, încât autoritatile monetare pot influenta doar indirect preturile activelor de mare importanta pentru economie (ratele dobânzii pe termen lung, preturile actiunilor si cursul de schimb). În aceasta situatie, comunicarea este un mijloc important de influentare a acestor preturi, însa necesita credibilitate si un istoric bun al autoritatilor monetare.
Mare parte din literatura teoretica se axeaza pe aspectele teoretice ale transparentei si comunicarii, bazându-se deseori pe lucrarea importanta a lui Cukierman si Meltzer (1986). Definitia transparentei nu este întotdeauna simpla. Cu toate ca în general este înteleasa ca lipsa a informatiilor asimetrice între piete si factorii de decizie în domeniul politicii monetare, exista si alte elemente legate de transparenta, cum ar fi claritatea, deschiderea, onestitatea (Winkler 2000). O problema-cheie a acestei literaturi este daca si în ce conditii transparenta îmbunatateste eficienta economica. LeRoy si Porter (1981) si Geraats (2002) arata ca în conditiile în care comunicarea nu este de calitate sau suficient de puternica încât sa sporeasca volatilitatea pietei, ea poate fi de nedorit.
Comunicarea poate înlocui actiunea de politica monetara?
O a doua tendinta a acestei literaturi se ocupa de masura în care comunicarea poate înlocui actiunea de politica monetara. În principiu, o autoritate monetara suficient de credibila va avea capacitatea de a influenta preturile activelor prin comunicarea nivelului dorit si semnalarea intentiei de face schimbari în politica monetara, daca preturile activelor se abat de la tinta stabilita. S-a nascut astfel o dezbatere cu privire la faptul ca autoritatile ar putea fi stimulate sa dea informatii incorecte pietelor, facând comunicarea eficienta numai daca este urmata de actiuni de politica monetara. Mare parte din lucrarile în acest domeniu s-a ocupat preponderent de jocurile strategice de politica monetara, dezvoltând în special lucrarea lui Kydland si Prescott (1977).
De exemplu, Goodfriend (1986) si Stein (1989) sustin ca o solutie la acest compromis între mentinerea credibilitatii si aplicarea unei politici de comunicare eficiente o constituie furnizarea de anunturi imprecise, adica practicarea unei transparente incomplete. Mai recent, a aparut o a treia tendinta în cadrul literaturii în acest domeniu, care arata cum poate transparenta influenta în mod negativ echilibrul schimbului de informatii dintre autoritatea monetara si piete, prin inducerea unui comportament suboptim al pietelor financiare.
Bancile Centrale si sectorul privat
Comunicarea bancilor centrale poate deveni prea dominanta prin impiedicarea formularii opiniilor independente de catre sectorul privat, opinii bazate pe informatii pe care are relativul avantaj de a le colecta, dupa cum afirma Morris si Shin (2002), Amato, Morris si Shin (2002) si Padoa-Schioppa (2004). Astfel, transparenta si comunicarea pot deveni de nedorit, în masura în care elimina sau, cel putin, reduc o sursa de informatii importanta pentru banca centrala, si anume perspectiva pietei ca sursa de informatii distincta, importanta în stabilirea politicii monetare. Studiile empirice referitoare la comunicarea la nivelul bancii centrale sunt înca putine, datorita dificultatii în evaluarea ei, precum si adoptarii recente a transparentei ca una din principalele caracteristici ale politicii monetare aplicate de catre banca centrala. Conform afirmatiilor lui Guthrie si Wright (2000), comunicarea a fost utilizata în mod sistematic si foarte eficient de catre FED si banca centrala a Noii Zeelande pentru controlul ratelor dobânzii pe termen scurt.
Haldane si Read (2000) ofera argumente legate de scaderea efectului deciziilor de politica monetara asupra ratelor dobânzii în Marea Britanie, ceea ce ar putea sugera ca asimetriile informatiilor privind economia s-au redus.
Mai exista unele studii empirice care analizeaza rolul comunicarii la nivelul bancii centrale în contexte diferite. Jansen si de Haan (2005) analizeaza pentru BCE, iar Fratzscher (2004) pentru autoritatile monetare din G3 influenta comunicarii asupra cursurilor de schimb. Primii constata un anumit efect asupra volatilitatii euro, iar cel din urma ofera date care sustin eficienta în cazul tuturor bancilor centrale din G3 în schimbarea nivelului si a volatilitatii în directia dorita.
O alta parte a literaturii empirice de specialitate analizeaza predictibilitatea deciziilor de politica monetara (Artus si Wyplosz 2002, Kuttner 2001,Ehrmann si Fratzscher 2003, 2004). Literatura de specialitate privind rolul si structura comitetului de politica monetara si factorii institutionali care determina procesul de luare a deciziilor este destul de limitata. Exista un consens larg cu privire la faptul ca delegarea luarii deciziei de politica monetara catre un comitet independent duce la o politica monetara superioara, din mai multe motive posibile: capacitatea de a pune de acord opiniile unor persoane diferite, capacitatea membrilor comitetului de a învata unii de la altii, sau flexibilitatea reactiei comitetului la socuri de amplitudine diferita. Este o parte a literaturii de specialitate aflata înca la început.
Sa se publice sau nu modul in care se voteaza in sedintele de CA?
O tema de dezbatere o constituie problema dezvaluirii modului cum au votat membrii comitetului. În cazul BCE, Cukierman (2001) vede pericolul ca publicarea voturilor sa determine discutii inutile în massmedia nationala asupra votului guvernatorilor bancilor centrale din perspectiva nationala.
Pentru evaluarea comunicarii au fost utilizate toate declaratiile individuale ale membrilor comitetului în perioadele dintre sedintele acestuia. Sunt cuprinse declaratiile celor 19 membri ai FOMC, inclusiv ale celor 7 guvernatori care fac parte din Consiliul Guvernatorilor si ale celor 12 presedinti ai FED regionale. Studiul nu face distinctie între membri cu drept de vot si cei fara drept de vot, deoarece toti cei 19 membri participa la sedintele FOMC. În cazul CPM sunt inclusi în analiza guvernatorul, cei 4 membri din cadrul bancii si cei 4 membri externi desemnati de catre ministrul de finante al Marii Britanii. În analiza Consiliului Director al BCE sunt inclusi cei 6 membri ai Consiliului Executiv, printre care presedintele si cei 12 guvernatori ai bancilor centrale nationale care fac parte din Eurosistem.
FED ofera un rezumat al deciziilor în timp ce Banca Angliei ofera doar uneori explicatii suplimentare
Un element în plus din strategia de comunicare îl constituie declaratiile comitetelor luate ca întreg, în special declaratiile publicate în zilele de sedinta. Toate cele 3 banci centrale evaluate dau comunicatele de presa imediat dupa luarea deciziilor. Comunicatele de presa sunt însa foarte diferite. FED ofera un rezumat al deciziilor luate si o evaluare a riscurilor si incertitudinilor pentru viitorul previzibil, în timp ce Banca Angliei ofera doar uneori explicatii suplimentare cu privire la deciziile luate. Nici una dintre aceste doua banci centrale nu tine o conferinta de presa în ziua sedintei, ci furnizeaza ulterior informatii suplimentare prin publicarea de minute. BCE însa da un comunicat de presa si tine si o conferinta de presa lunar, dupa prima sedinta a Consiliului.
Studiul intreg poate fi cititi aici
Sa revenim la BNR
Inainte de a se da vina pe presa pentru orice interpretare proasta, poate ca o re-gandire a modului in care se face comunicarea ar fi utila. Traim vremuri in care lumea se schimba radical. Rolul bancilor centrale se schimba. Exista opinii potrivit carora bancile centrale trebuie sa fie mai implicate in politicile publice. Rolul de “Cruce Rosie” financiara s-ar putea sa nu fie suficient. Si cu asta inchei.
INTERVIURILE HotNews.ro