Sari direct la conținut

Despre acuzatia de plagiat a lui “dottore” Ponta + update 2, raspuns domnului Socol

Contributors.ro
Razvan Orasanu, Foto: Arhiva personala
Razvan Orasanu, Foto: Arhiva personala

Sunt unul dintre cei care l-am pocnit pe Ioan Mang cat am putut, atunci cand am reusit sa demonstrez ca este plagiator, – iar articolulul de pe contributors de aici a fost preluat aici de Nature. . Preluarea lui de catre Nature a condus, de altfel, la demisia ministrului care intr-o duminica se agata inca eroic de scaun si intr-o marti era nevoit sa renunte. In opinia mea, trebuie sa aplicam aceeasi rigoare si in cazul Ponta; din nefericire, insa, presa a luat-o nitel inainte, pe ulei. Presa o luase pe ulei la inceput si in cazul Mang, dupa cum am aratat, pornind de le declaratiile lui Boc- cel care devenea peste noapte specialist in criptologie.

In primul rand, in cazul Ponta, nu sunt citati, cu declaratiile lor, autorii originali ai lucrarilor citate. In cazul lui Mang avem dovada devastatoare ca, vorba unui forumist, “domnul Mang si doamna Mang/ L-au plagiat pe Chin Cheng Chang”. Ba mai mult, nu avem dovada doar a plagierii unui articol taiwanez, avem interventia publica a unui profesor de la Universitatea Haifa, din Israel si a unui autor german (vezi aici ) .Ce este devastator in acel caz este reclamarea publica a celor trei autori ca le-au fost copiate fragmente intregi din lucrari, fara atribuire corecta – in conditiile in care Mang nega penibil, acoperindu-se de rusine. In cazul Ponta nu avem deocamdata vreo declaratie a autorilor operelor originale – astept asa ceva cu interes, pentru ca domniile lor ar trebui sa fie primii interesati de o astfel de lamurire publica si de folosirea corecta a gandirii lor originale. Domnul Diaconu, domnul Vasile Cretu ce au de declarat? Cel putin unul dintre ei, daca a scris un elogiu la adresa lucrarii se poate presupune ca a citit-o, macar (din nefericire, insa, in Romania nici macar acest lucru minimal nu poate fi mereu garantat, avand in vedere functionarea sistemului universitar).

In al doilea rand, ma ingrijoreaza intrucatva “sursa anonima” a informatiei. Cand revista Nature m-a contactat in cazul Mang (jurnalista Alison Abbot in speta), mi-a dat optiunea, daca doresc, sa raman anonim in ceea ce priveste acuzatiile aduse. Nu mi s-a parut, insa, firesc sa ma pitesc dupa aceasta perdea in conditiile in care aduceam acuze foarte grave unui om, acuzatii care i-ar fi putut incheia cariera politica si universitara – mi s-a parut normal sa mi le sustin pana la capat, public. In acest caz, o soparla “Deep Throat” a considerat ca trebuie sa isi salveze pielea pentru o zi mai buna, in loc sa iasa la lumina zilei si sa argumenteze pe lung si pe lat toate acuzatiile – asa cum a facut Stefan Vlaston, Cosmina Dorobantu si cu mine, aici pe contributors, in cazul Mang. Domnul Ponta sustine ca sursa ar fi consilierul prezidential Funeriu – singurul citat de articol este insa Dragos Paul Aligica – el a si explicat aici intrega tarasenie . Aligica nu este, din cate stiu, expert in drept, desi este citat extensiv in Nature – precizeaza totusi ca “suspiciunea de plagiat nu trebuie transformata in sentinta decat dupa o investigatie cuprinzatoare”. E drept ca nici eu nu sunt expert in criptologie si am fost citat de Nature in cazul Mang – eu am incercat insa sa explic – mai mult sa traduc, pentru jurnalista respectiva – emailurile primite de la cercetatorii care scrisesera operele originale, de unde Mang plagiase. Nature, insa, daca a scris ceva trebuie sa o fi verificat din doua-trei surse – cea mai credibila pana in prezent, in opinia mea, fiind verificarea lui Vlad Perju, despre care tot Dragos Paul Aligica povesteste – domnul Perju este, din cate inteleg, expert in domeniul juridic.

Parte din explicatie ma conduce la a treia chestiune – seturile de documente comparative nu sunt deocamdata publice, in format electronic. Domnul Ponta se poate ajuta foarte mult in aceasta chestiune si poate ajuta aflarea adevarului daca pune la dispozitia presei setul de documente incriminate, in format integral, cu fisa bibliografica cu tot. Oamenii au dreptul sa stie si sa compare. Declaratia de aici a premierului, sper eu relatata exact, este ca “Eu in 410 pagini am plagiat 30 de pagini” – este aceasta o recunoastere partiala a acuzatiilor? Un plagiat de doua randuri sau de doua sute de pagini este pana la urma un furt de proprietate intelectuala, intrucat sensul unei teze stiitifice este tocmai de aduce ceva nou – un nou unghi de abordare, o noua teorie stiitifica, un nou mod de a organiza informatia, macar. Din nefericire, practica universitara din Romania a creat spatiu pentru copierea unor halci intregi din alte texte, a parafrazarii excesive a unor autori consacrati (in special in zona de “literature review”), avand in vedere presiunea celor 400 de pagini care trebuiesc umplute – sa ia aminte tinerii doctori in devenire sa nu faca la fel, macar cu tezele care se scriu astazi, in Romania.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro