Theodor Stolojan: Romania trebuie sa dea un raspuns la provocarea celei de a treia revolutii industriale

Au trecut alegerile locale , vor urma alegerile parlamentare.

Ca de obicei, partidele politice , participante la alegerile parlamentare, vor lansa programe de guvernare pentru următorii patru ani: 2013-2016. Este posibil ca anul 2012 să nu mai lase loc decât pentru dezbaterile politice electorale cu privire la guvernarea 2013-2016.

De data aceasta, consider că dezbaterile ar trebui să se refere la un program pentru perioada 2013-2020, defalcat pe cele două cicluri electorale 2013-2016 și 2017-2020. Am două argumente în susținerea acestui deziderat.

Primul argument se referă la necesitatea corelării programului de dezvoltare a României cu cadrul financiar multianual 2014-2020, aflat în curs de negociere , la nivelul instituțiilor europene și al statelor membre.

Prin acest cadru financiar multianual, se vor stabili atât resursele financiare pe care România le va primi din bugetele Uniunii Europene, cât și conținutul politicilor economice europene și, în mod deosebit, cele două politici de maximă importanță pentru noi, politica de coeziune și politica agricolă comună.

Pentru a accesa fondurile europene, care vor reveni țării noastre, prin noul cadru financiar multianual, România va trebui să convină cu Comisia Europeană programele sale de dezvoltare pentru perioada 2014-2020.

Conținutul acestor programe de dezvoltare ar trebui agreat la nivelul societății românești, printr-un consens cât mai larg, deoarece ele traversează ciclurile electorale.

Dacă România dorește să fie eficientă în parteneriatul cu Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2020, atunci, cel mai târziu, în prima parte a anului 2013, ar trebui să aibă definitivat programul de dezvoltare

a României pentru perioada 2014-2020.

Al doilea argument se concentrează pe posibilitatea reală ca , la orizontul anului 2020, România să intre în grupa țărilor dezvoltate economic. În ultimii 23 de ani și în prezent, România s-a aflat și se află în grupa țărilor cu un venit mediu (în anul 2010, în România, venitul național brut pe locuitor, în prețuri curente, a fost de 7.850 dolari SUA, iar grupa țărilor dezvoltate începea de la plafonul de 12.276 dolari SUA).

Pentru a evita capcana venitului mediu (adică a rămâne în această grupă pentru o lungă perioadă de timp, fără a putea progresa în grupa țărilor cu venit mare), România ar trebui să facă trecerea la o nouă economie , mai productivă și mai competitivă, care să asigure realizarea de produse și servicii cu o valoare adăugată ridicată, iar, pe această bază, venituri mai mari pentru oameni.

Structura actuală a economiei nu asigură trecerea României în grupa țărilor dezvoltate, la orizontul anului 2020.

Cu excepția unor insule de excelență, cum ar fi, de exemplu, Centrul tehnologic Renault de la Titu-Boteni, competitivitatea economiei românești este încă cantonată în zona produselor și serviciilor cu valoare adăugată mica, fundamentată pe costul relativ mic al forței de muncă și pe valorificarea resurselor naturale, dar cu localizarea pe primele trepte ale lanțului valorii (exemplul cel mai vizibil fiind exportul de materii prime agricole și importul de produse agro-alimentare).

De aceea, avem nevoie de un program de dezvoltarea pentru perioada 2013-2020, care să aibă drept țintă strategică, trecerea României în grupa țărilor dezvoltate.

Este de subliniat că un astfel de obiectiv va fi atins numai prin conlucrarea sectorului privat și a celui public. Programul de dezvoltare ar trebui să prevadă politicile publice și programul de investiții publice.

Prin politicile publice, se vor crea stimulentele necesare pentru trecerea la o nouă economie. Dacă lăsăm tendința dezvoltării numai pe seama strategiilor de business ale unor corporații transnaționale, atunci vom asista, în continuare, de exemplu, la dispariția industriei petrochimice din România.

Prin aceste politici, România trebuie să dea un răspuns la provocarea celei de a treia revoluții industriale, determinată de digitalizarea industriei prelucrătoare, ca și la alte provocări cum sunt, de pildă, schimbările climatice, îmbătrânirea populației, intensificarea competiției pentru materiile prime.

Citeste tot articolul si comenteaza peContributors.ro