Credibilitatea lui Traian Basescu, dupa noua luni de guvernare PDL-PSD

Intai n-am avut nevoie de imprumut de la FMI. Apoi am avut dar era o „centura de siguranta”, dupa care a fost o mare reusita guvernamentala. Leutii, de fapt Euro, intra acum direct pentru acoperirea deficitului bugetar. Adica in salarii si pensii. Pe care nu cred ca mai are cineva vreo iluzie ca n-o sa-i platim. In noua luni de zile Traian Basescu prin girarea unui Guvern de iresponsabili incompetenti si declaratii mincinoase si-a facut praf orice credibilitate, cel putin in domeniul economic.

Pot sa fiu acuzat de basescofobie (Mihail Neamtu) sau de orbire (Mircea Cartarescu). Intre timp s-au alaturat apararii lui Traian Basescu TRU si HR Patapievici. N-a stiut Traian Basescu care e situatia economica? Inseamna ca sufera de aceeasi boala ca omul care a luat credite bazandu-se pe „duduiala” economica a Guvernului Tariceanu. Care macar are scuza, omul, ca era dezinformat si ca nu are expertiza in analiza indicatorilor macroeconomici si ca are consilier economic vecinul de palier. A vrut sa dea semnale pozitive? Cui? Cei care erau informati stiau ca totul e un balon de sapun, restul, la un asemenea semnal, continuau comportamentul iresponsabil si adanceau si mai mult criza. Ultima replica responsabila in domeniul economic emisa de Traian Basescu este cea in care a sustinut ca marirea pensiilor este nesustenabila, a urmat acum cateva zile, la ani distanta, cea cu trecerea in somaj a 20 de procente din functionari. Sa nu uitam ca a aprobat dand dovada de iresponsabilitate sau orbire si legea aberant populista a maririi salariilor profesorilor.

Teoretic pot sa dau dreptate celor doua articole care-l apara, prin comparatie, pe Traian Basescu. Practic, nu. E adevarat ca Presedintele nu are putere asupra deciziilor economice luate de Guvern. Dar asta nu-l absolva de declaratii iresponsabile si mai ales neimpuse de cineva. Un Presedinte „jucator” trebuie sa joace spre binele popular. Cuvintele sale au greutate, mai ales in cazul despre care vorbim, pentru ca scorul electoral le da aceasta greutate. Declaratii care ascund realitatea si dau false sperante nu aduc nimic bun societatii.

Daca partidele, toate trei, sunt vinovate de exacerbarea crizei, Traian Basescu este vinovat de „complicitate” si „favorizarea infractorului”. Si pentru a accepta cele doua articole ca fiind valabile, acestea trebuiau sa ceara ca Traian Basescu sa-si asume partea de vina din dezastrul economic, aceea de a induce in eroare populatia si a promova imcompetenta.

Nu vreau sa ma alatur nicicum isteriilor de tip Antena3 sau Realitatea Tv dar pentru a pastra obiectivitatea clamata sa spunem clar ca Traian Basescu castiga, dar doar prin comparatie si in comparatie cu acesti contracandidati. E trist ca atat putem ca natie. Doar n-o sa-l alegem pe Marian Vanghelie travestit in Mircea Geoana sau pe Crin Antonescu, prezidentiabilul care „nu este”. Dar nici privindu-l pe Traian Basescu nu traim cine stie ce sentimente pozitive. Alegand prin comparatie o sa ajungem in situatia anilor 40 cand de o parte era Hitler si de cealalta Stalin (pastrand proportiile).

Detractorii lui Traian Basescu acuza personajul pentru orice gest iar aparatorii iarta orice gest, ambele tabere traiesc, cu mari diferente de abordare, decenta si discurs in favoarea apararii, sub semnul „cine nu e cu mine e impotriva mea”. Radicalizarea a devenit o necesitate. Cei prinsi la mijloc?

Citeste tot articolul si comenteaza pe Romania Obiectiva.