Euro-ghetoul din Craiova

Periferia unui “oras european” al anului 2007. Vilele sunt departe, tumultul citadelei, la fel. Strada Drumul Apelor e marginita doar de baraci infecte, in care soarecii sunt de marimea unei pisici, iar stelnitele grase impart asternutul cu locatarii. O suta cincizeci de familii isi ineaca amarul intr-o lume de care craiovenii ceilalti habar n-au.

Sunt saraci, dezamagiti, satui de o viata pentru imbunatatirea careia municipalitatea n-a facut nimic. Reprezentantii propriei etnii, nici atat. Nu fura, nu dau in cap nimanui, nu cersesc si au un bun-simt surprinzator, avand in vedere conditiile inumane in care traiesc. Pe timpuri, aici a fost o veche unitate militara, ale carei cladiri s-au demolat.

Pe ici, pe colo, ramasesera cateva daramaturi. Satui sa mai ceara locuinte sociale lui Bulucea, oamenii si-au gasit un loc aici. Printre ruine. Si-au construit baraci. Ce altceva puteau sa faca niste oameni amarati, care traiesc din ajutorul social si mai au si cate cinci – sase copii? Timp de sapte ani n-au stiut ce e acela curent electric.

Seara, copiii scriau la lumina lumanarii, buna si in cazul in care mai murea – de frig ori de bolile saraciei – cate un batran. In urma cu cateva luni, au fost, in sfarsit bransati. Motiv de bucurie suprema. Intunecata insa de faptul ca au trebuit sa dea mana de la mana ca sa plateasca contoarele. Ca Primaria are bani doar pentru fantani si stadioane, in functie de interese.

S-au constituit intr-o delegatie care a mers la Prefectura. Nu la Giugea, ca n-avea timp de ei. Ci la Bambaloi, rromul lor. N-a vrut sa-i primeasca. Si el era ocupat. “Cu problemele tiganilor din Dolj!”. Cele 150 de familii din Drumul Apelor se simt marginalizate si discriminate tocmai de cel care e ales sa-i ajute si sa-i asculte.

Discriminati se simt si din cauza nepasarii primarului, pe care-l acuza ca n-a pus macar o singura data piciorul pe acolo. “Stim de ce ne ignora! Nu-l interesam la alegeri, ca noi nu aveam acte, deci nu aveam cum sa-l votam.

Si daca nu faceam parte din electorat, de ce sa ne bage in seama? Stie de situatia noastra de cand era vice, ca l-am abordat cand lucram la spatii verzi, pentru ajutorul social. Ziceam si noi ca e altfel decat Bulucea, dar e mai rau decat el! Ne e sila!” Cel mai mult insa ii doare faptul ca nu pot intra la edilul-sef pentru a-si spune pasul.

“L-am tras de maneca pe strada, ne-a zis ca n-are timp de noi, dar sa venim in audienta. Am batut drumul la Primarie de sute de ori. Cand am ajuns in biroul secretarelor, astea ne-au dat afara. Ne-au zis ca domnu’ primar nu primeste tigani, ca mirosim.

Asta ni s-a spus, asta spunem! Nu-l condamnam pe el, dar, daca ar fi om, ar veni sa vada cum traim!” Necajitii Craiovei multumesc, totusi, Primariei. A facut “ceva” pentru ei: le-a adus un WC albastru. La 150 de familii e binevenit, nu? Sutele de caini salbaticiti si rai, a uita, insa, sa-i ia.

Dar ce mai conteaza o boala in plus, contactata de puradei de la patrupede, cand apa e plina de nitriti? Doamna Dina – un fel de lidera de grup, ii face, de ziua Europei, o invitatie lui Solomon: “Il invit la mine acasa. Il cazez o noapte si-i dau, la pachet, ca sa nu plece cu mana goala, 100 de lindini, 230 de purici si cate capuse vrea.

Friptura ii fac din stelnite, ca sunt grase si gustoase!” femeia spune ca la ea sunt cele mai bune conditii, in comparatie cu celelalte baraci: “la mine curge tencuiala de pe tavan, la altii au cazut peretii cu totul!” Dincolo de ironia cuvintelor locatarilor din Drumul Apelor se afla o tristete covarsitoare.

Care apasa pe oricine ar intra pe taramul mizeriei de la marginea unui oras poleit la centru cu idei “europene”. Din pacate, suntem, deocamdata, singurii care au patruns pe acest meleag. Contactat telefonic, primarul Antonie Solomon spune ca a primit, pentru aceste familii, nu stiu cate miliarde de lei de la Guvern. Mai spune ca o sa vina personal la oamenii din ghetou.

Nu stie cu exactitate cand: peste o saptamana, doua, dupa referendum… Sau, poate, niciodata. BMW-ul X5 al domniei-sale nu circula decat pe drumuri europene. In Drumul Apelor e praf mult. Si duhneste a saracie.