Dâmbovița în vremea nepăsării bucureștenilor. De ce seacă încercările de reamenajare a râului din Capitală
Râul Dâmbovița este coloana fluidă a Bucureștiului de secole întregi, când oamenii beau din el și se scăldau fără griji în apa sa. Și atunci însă, ca și acum, aceștia nu îl îngrijeau cum trebuie, intrând, de exemplu, în matca sa pentru a-și lărgi grădinile.
La Muzeul Municipiului București există, de altfel, o gravură care-i înfățișează pe Alexandru Ioan Cuza și Carol Davila la marea inundație din 1864, încercând să înainteze călare pe una dintre străzile inundate ale Mahalalei Tabacilor.
De la Cuza și până astăzi, râul Capitalei a trecut prin multe, inclusiv printr-un proces de rupere a conexiunii cu oamenii printre care se scurge.
Astăzi, bucureștenii nu mai au o relație cu râul lor. E fie parte a decorului citadin, fie o apă murdară care își vede leneș de drum printre arterele de beton, ocupate de trafic. Și, totuși, potențialul Dâmboviței pentru îmbunătățirea vieții este imens.
INTERVIURILE HotNews.ro