Parlamentul a intrat in criza de nervi (de Cristian Ghinea)

Sefii Legislativului au facut un scandal monstru pentru ca procurorul Tulus de la DNA ar fi cerut pe un ton arogant date despre modul cum a votat si despre implicarea senatorului Attila Verestoy in adoptarea unei ordonante care schimba regulile in privinta SIF-urilor. Parlamentul ne anunta ca este o incalcare a Constitutiei si ameninta cu reclamatie la CSM.

Ma mira o asemenea reactie, aproape isterica. In primul rand, cererea procurorului, disponibila acum public, nu a fost deloc aroganta. E o scrisoare seaca, ce respecta ceremonialul de comunicare intre institutii.

In al doilea rand, procurorul nu a cerut informatii despre vot, ci „o copie certificata a procesului-verbal al dezbaterilor ce au avut loc in Senatul Romaniei in ziua de 28.03.2006 in legatura cu aprobarea OG 41/2005”. Singura problema pe care o vad aici este ca procurorul a incurcat Camerele: respectiva ordonanta s-a discutat la Camera Deputatilor in 28 martie, prin Senat a trecut in alta zi.

De altfel, scopul cererii pare a fi acela de a avea o copie stampilata ca la carte, pentru ca altfel, informatiile cerute de procurori sunt deja disponibile publicului.

Astfel, ajungem la fondul problemei. In 2005, cand s-au modificat regulamentele de functionare, a existat o campanie insistenta a Institutului de Politici Publice pentru a putea sti cum voteaza fiecare parlamentar. Pe site-ul Camerei Deputatilor putem astazi sa citim stenogramele, sa vedem imagini inregistrate de la fiecare sedinta si cum a votat fiecare deputat.

Mi-am exercitat acest drept democratic si am vizionat ieri deja celebra sedinta din 28 martie 2006. In imaginile de pe site, vedem ca a fost o sedinta calma, aproape fara dezbateri, o placere pentru Bogdan Olteanu, care prezida. Acum aflam ca acea sedinta calma din parlament ar fi fost urmata de agitatie pe bursa, unde se presupune ca unii au facut bani tocmai pe baza acelui vot.

La momentul 2005, presedintele Senatului de atunci si de acum, Nicolae Vacaroiu, a fost reticent la ideea ca publicul sa poata cunoaste cum voteaza senatorii. Cu toate obstructiile lui Vacaroiu, ideea a fost totusi aplicata.

Am onoarea sa il informez pe onorabilul Vacaroiu ca daca intra pe site-ul www.senat.ro si merge jos, in dreapta, la butonul „Vot in plen”, poate afla cum a votat fiecare senator la fiecare proiect de lege. Iar acum, conducerea Senatului a facut un intreg scandal pentru faptul ca un procuror ar fi putut intreba (de fapt, nu a intrebat) cum a votat un senator.

Am mai atins o culme a aberatiei in Romania: vrem sa ascundem de procurori ceea ce am facut deja public pentru toata lumea. Dupa Vacaroiu, un procuror anticoruptie nu ar trebui sa aiba nici macar un drept pe care il are un simplu cetatean: acela de a afla cum a votat un ales.

Seria de aberatii nu se opreste aici. Daca ne uitam de unde a inceput totul, vedem ca DNA avea obligatia legala de a demara cercetari preliminare. Am citit pe site-ul Senatului stenograma declaratiilor politice din 3 aprilie 2006.

Atunci, senatorul PRM Ioan Corodan acuza „mai multi baieti destepti” ca in ziua de 28 martie, dupa votul din Camera, au profitat de debandada creata pe bursa, pana cand actiunile SIF au fost suspendate de la tranzactionare. „Cine a pierdut?”, intreaba Corodan. Si tot el raspunde: „Zeci de mii de investitori ale caror interese se pare ca nu le mai apara nimeni. Este vorba de furt.

Furt cu manusi, dar furt in toata puterea cuvantului. Ce zice Departamentul National Anticoruptie? Ce zice Ministerul Public?”. A se remarca retorica de tip Caragiale. Ulterior, senatorul nostru chiar a sesizat DNA. Cand procurorii il iau in serios si cer date suplimentare, ne scandalizam de parca ar fi ridicat senatori noaptea cu duba.

Cum Attila Verestoy este un mare jucator pe bursa si mai ales pe piata actiunilor SIF, e limpede ca trebuie stabilit ce rol a avut in toata aceasta poveste. Adica exact ce face DNA. Care nu a declansat urmarirea penala, ci face doar cercetari preliminare intr-o cauza la care era obligat sa dea un raspuns. Raspuns care il poate incrimina sau nu pe Verestoy.

Parlamentul insa se comporta de parca orice intrebare despre un membru al sau, in orice conditii, ar insemna aruncarea in aer a democratiei. Este un spirit de haita inspaimantator. Cei care se intereseaza de afacerile senatorilor trebuie speriati de la inceput, pentru ca nu se stie unde ar putea sa ajunga.