Tariceanu II, guvernare bazata pe amnezie (de Doc)

Presedintele Camerei Deputatilor a uitat o lege. A sarit peste un punct de pe ordinea de zi. Cel putin asa spune comunicatul lui de scuze; desi asta e mai degraba o minciuna, si inca una destul de stravezie. Dl Olteanu s-a folosit de pozitia lui ca sa doseasca un proiect ce risca sa pice la vot.

Naravuri vechi, de care credeam ca am scapat – asa ne promitea, acum vreun an, la instalarea in postul cu pricina, un tanar politician. Dar, ma rog, de atunci probabil ca a uitat. De fapt, toata operatiunea asta incheiata cu remanierea si restructurarea guvernului pare sa fi mai putin un eveniment politic, cat unul psihologic, un episod traumatic soldat cu pierdere masiva de memorie.

Pare efectiv ca nu avem cabinetul Tariceanu II, ci chiar Tariceanu II, o noua versiune a omului politic; a lui si a colegilor lui de partid.

Caci scaparea dlui Olteanu, acest truc cu ascunderea unei legi pana cand votarea e asigurata, este ceva relativ minor. E trivial, de exemplu, prin comparatie cu legea in sine.

Care e prevederea salvata de demnitarul PNL? E o modificare operata de ministerul Sanatatii la legea de reforma a spitalelor, mai precis eliminarea incompatibilitatilor intre functia de director de spital si cadru universitar.

Cine a introdus incompatibilitatea respectiva? Acelasi cabinet Tariceanu, acelasi minister al Sanatatii, condus de acelasi Eugen Nicolaescu! Si nu e vorba de o simpla inconsecventa, pe un subiect oarecum marginal, pentru cei implicati. Din contra, acum un an subiectul era unul major si in prim plan si pentru demnitar si pentru partidul sau.

Dl Nicolaescu a avut o disputa apriga si indelungata cu subiectii acestei prevederi, in special cu cei de la PSD – dl Oprescu, de exemplu. S-au batut in declaratii, in parlament, in justitie; dupa cateva runde pierdute dl Nicolaescu a castigat disputa prin intermediul acestei prevederi legale. Dar intre timp pare sa se fi instalat amnezia.

Am auzit tot felul de declaratii depreciativ-ironice din partea liderilor PNL la adresa dnei Macovei si a reformei facute de fostul ministru al Justitiei. Eu imi amintesc ca, in urma cu mai putin de doi ani, un anumit guvern si-a asumat raspunderea pentru proiectul de reforma cu pricina.

Iar cand Curtea Constitutionala i-a anulat o parte din prevederi, un anumit premier si-a dat demisia, cu un discurs cel putin la fel de exceptional si memorabil ca gestul sau: “Nu doresc sa fiu partas la condamnarea poporului meu la coruptie.” Dupa aceea s-a razgandit. Apoi si-a uitat, si el si partidul sau.

Ar fi intersanta si o cronologie a acestor schimbari de macaz; ar da o idee despre cauzele acestui proces, cauza reala a crizei politice si a disparitiei “Aliantei”. In primele luni ale lui 2005 dl Hasotti depunea la Senat un proiect de lege prin care se desfiinta “Institutul Revolutiei romane din 1989″ un institut creat de guvernarea PSD special pentru dl Iliescu.

Proiectul a parcurs cu succes toate etapele adoptarii la Senat, ajungand pe ordinea de zi a plenului la finalul sesiunii de anul trecut. Apoi, la debutul noii sesiuni parlamentare, deci in februarie 2007, dl Hasotti insusi si-a retras proiectul, motivand (sincer, probabil!) ca nu doreste sa-l sicaneze pe fostul presedinte.

Ce nu a motivat dl Hasotti a fost ce s-a intamplat, exceptand amnezia, intre 2006 si 2007 de si-a schimbat radical opinia despre natura sicanatorie a proiectului sau, sau despre consecintele politice ale sicanarii lui Ion Iliescu.

De altfel acesta din urma este in centrul altui episod, probabil cel mai limpede exemplu pentru subiecul acestui articol. Se pare ca dl Hasotti nu este singurul care pretuieste brusc amabilitatea fostului presedinte.

Dl Cioroianu, proaspatul ministru de Externe, a marsat vesel pe ideea acestuia, ca in cadrul MAE sa functioneze un Consiliu consultativ din care sa faca parte fostii ministri de externe si sefi de stat. Ma intreb cati isi amintesc, si ma intreb daca dl Cioroianu insusi isi aminteste ca este printre initiatorii proiectului de lege a lustratiei.

O lege care ar face ceva mai mult decat sa-l sicaneze pe Ion Iliescu. Adica dl Cioroianu sustinea (formal, inca mai sustine! spre deosebire de colegul sau de partid) ca proiect politic, excluderea din viata politica a celui pe care acum vrea sa si-l ia consilier.