Inger-ingerasul privatizarii!

S-ar putea sa existe un ingeras al privatizarii! Nu stim unde este si nu stim cum se numeste. El nu se arata decit in visele sau in somnul celor care au fost ori se afla inca la putere. Lui i se inchina si tot la el se roaga unii in timpul marilor operatiuni de privatizare.

Inger ingerasul meu, ajuta-ma sa vindem ROMCIM-ul!, a fost rugaciunea la moda pe vremea CDR, acesta fiind mare purtator de valoare, noroc si spert. Ajuta-ne, ingerasule, sa vindem ALRO Slatina si sa nu iasa scandal!, a sunat o alta implorare.

Probabil ca si Tony Blair s-a rugat la acelasi ingeras, zicind noaptea: bucalat frumos din Romania, intoarce-ti tu aripioarele spre cei de la ISPAT ca sa poata cumpara SIDEX! Uite, iti dau si o scrisoare scrisa cu frisca si ciocolata! Probabil ca multi altii

s-au rugat la acest ingeras misterios, asa cum studentele, in dorinta lor de a gusta din placerile vietii, inventasera, pe vremea lui Ceausescu, o rugaciune strimba: tu, Sfinta Fecioara, cea care ai nascut fara sa pacatuiesti, ajuta-ne pe noi sa pacatuim fara sa nastem! Acum, rugaciunea catre misteriosul ingeras trebuie sa fie asemanatoare.

Tu, care i-ai ajutat pe altii sa fure fara sa privatizeze, ajuta-ne pe noi sa privatizam numai cu un comision, fara nici o urma!

In aceste zile, cind s-a discutat si s-a semnat privatizarea PETROM, la ingerasul privatizarii trebuie sa fi fost o adevarata coada de credinciosi! De ce?

Vinzarea celei mai mari companii de stat din Romania poate fi considerata in egala masura un mare succes in drumul spre economia de piata, dar si un mare tun (sigur cel mai mare) al actualului mandat al PSD.

Este un succes pentru ca vaca de muls a tuturor clientilor politici, a tuturor parlamentarilor si guvernantilor mai cu tupeu, inclusiv a ziarelor si televiziunilor rasplatite pentru bune oficii, a fost luata de pe tapsanul national si dusa in curtea unuia sa o ingrijeasca. Iar din acest punct de vedere, OMV poate fi socotit un stapin grijuliu.

Reprezinta interesele statului austriac si, in mai putine procente, interese germane.

Decit aventurieri din Romania, mafioti din Rusia sau aerieni din SUA, mai bine acest OMV, cu experienta sa in Europa centrala si de est. Prin OMV, economia europeana isi extinde interesele si pe plaiurile mioritice.

Partea cu tunul. PETROM, indiferent cit de mulsa a fost, tot are o valoare inestimabila. Are zacaminte de titei in tara si in strainatate. Are zacaminte de gaz in Romania. Are rafinare si retea de distributie. O socoteala de baba cu batista innodata duce la un rezultat mai mult decit socant. PETROM valoreaza cu mult peste zece miliarde de euro.

Unii acrediteaza chiar ideea a 30-40 de miliarde de dolari. Iar gigantul economiei romanesti a fost vindut cu suma derizorie de 1,4 miliarde euro. Adica exact cu comisionul cuvenit in cazul unui pret facut la singe.

Mai mult, pretul acesta din burta si suspect de mic se mai imparte o data. Statul roman incaseaza doar 669 milioane euro, restul de aproximativ 800 de milioane urmind sa fie reinvestit cind si cum vor vrea muschii austriecilor.

Contractul de privatizare a PETROM, ca si cel de la SIDEX, este un caz-scoala de netransparenta guvernamentala. Se spune ca mare parte din documentul de la Galati n-ar fi fost vazut nici de cei care l-au semnat sau aprobat. Contractul de vinzare a PETROM, zic unii, mai prevede o clauza.

Este vorba de posibilitatea ca principala rafinarie din PETROM – adica Petrobrazi – sa fie vinduta ori sa se asocieze in afara grupului. Ceea ce inseamna ca austriecii de la OMV nu vor fi obligati de Consiliul Concurentei sa renunte la procentele din ROMPETROL, afacere pe care o impart cu Dinu Patriciu.

Dar varianta cu OMV si in PETROM, si in ROMPETROL ar insemna o superpozitie pentru cel mai contestat liberal. Adica Ghem Patriciu!

Varianta de privatizare a PETROM cu OMV nu este noua. In 1999, un grup de oameni de afaceri – Dan Voiculescu, Gelu Tofan, Ovidiu Vintu – a mai propus austriecilor o privatizare a PETROM. Si atunci varianta a fost de citeva sute de milioane de dolari pentru 33%, cu drept de majorare a capitalului pina la 51%. S-a vorbit si despre un comision de succes de 10%.

Adica un tun de aproximativ 100 de milioane de dolari!

In cele din urma, austriecii, neinteresati de distributie, si unii politicieni romani, speriati de eventualele consecinte, au refuzat afacerea.

In momentul de fata, din ce ni s-a fluturat ieri la guvern, se repeta cel putin prima parte a schemei din 1999! In plus, vinzarea PETROM s-a facut si sub umbrela deja faimoasa a lui Ion Iliescu, cel care a spus: “Important nu este pretul”.

In aceste zile, in fata misteriosului ingeras al privatizarii trebuie sa fie o adevarata coada. Dan Ioan Popescu, Adrian Nastase, Dana Nastase, Alexandru Bittner si multi altii, toti implorind in cor:

– Inger, ingerasul privatizarii…!