Erbasu a fost fortat sa cumpere o societate falimentara

Informatiile aparute pana acum despre afacerile lui Mihail Erbasu duc, aproape indubitabil, la concluzia ca acesta avea, in ultima perioada a vietii sale, mari probleme financiare. Ziarul «Gardianul» a dezvaluit, in exclusivitate, ca ultima persoana pe care a vrut sa o sune Mihail Erbasu a fost poetul Lucian Avramescu, care ne-a spus ca magnatul nu mai suporta mafia din constructii.

O informatie de ultima ora vine sa intareasca acest fapt si sa confirme ca magnatul in constructii intrase intr-un colaps financiar si ca era nevoit sa raspunda unor interese prin derularea anumitor contracte. Cu putin timp inainte de a muri, Mihail Erbasu a contractat un credit de la Eurom Bank, garantandu-l riscant de scump.

O parte din banii luati de la aceasta banca a fost folosita intr-o afacere evident fara nici o sansa de profit. Stiindu-se ca Mihail Erbasu era un om de afaceri de succes, am putea presupune ca a fost obligat sa piarda o suma mare de bani, investind-o intr-o firma falimentara.

Patronul firmei de constructii din Craiova, SC Cora SA, a batut la poarta lui Mihail Erbasu chiar in dimineata mortii acestuia. Constantin Robu si fiul sau, ambii actionari cu 40% la aceasta societate comerciala din Craiova, venisera la omul de afaceri pentru a incheia niste conturi. Oamenii de afaceri craioveni au venit din Banie pregatiti cu sacose goale care trebuiau umplute cu suma de 250.

000 de dolari, reprezentand contravaloarea firmei lor de constructii, aflata in faliment. Aceasta vanzare a fost impusa, se pare, iar sursele noastre spun ca Erbasu a fost obligat de mai multi generali din Bucuresti.

Potrivit acelorasi surse, negocierile intre reprezentantii firmei craiovene si magnatul Mihail Erbasu au inceput cu aproximativ trei saptamani inainte de moartea afaceristului bucurestean, cand generalii respectivi au impus cumpararea firmei falimentare si au batut pretul in cuie.

Aceleasi surse sustin ca Mihail Erbasu era nemultumit de perfectarea acestei afaceri, putandu-se observa din desele amanari la care au fost supusi partenerii craioveni.

„Cativa generali din Bucuresti l-au obligat pe Mihail Erbasu sa dea 250.000 de dolari pe o firma aflata in faliment, cu datorii si contracte neonorate.”

Creditul de la Eurom Bank

Cu cateva zile inaintea mortii lui Erbasu, in conturile afaceristului bucurestean au avut loc fluctuatii importante. Acesta a facut, cu trei zile inainte de a muri, un imprumut de 500.000 de dolari in nume propriu de la Eurom Bank, jumatate din suma avand ca destinatie firma de constructii din Craiova.

In vinerea dinaintea mortii lui Erbasu, la primele ore ale diminetii, imputernicitii firmei craiovene s-au intalnit cu Mihail Erbasu pentru a incheia afacerea, urmand sa fie livrata suma de 250.000 de dolari in conturile comunicate de afaceristii craioveni. Actele urmau sa fie semnate luni dimineata, ziua in care Mihail Erbasu a fost gasit mort.

Omul de afaceri era extrem de suparat ca este nevoit sa dea o suma fabuloasa pentru o firma falimentara care nu mai valora nici cat un SRL, sustin sursele noastre.

Moartea lui Erbasu

In ziua stabilita, in jurul orei 8.00, in secretariatul firmei lui Erbasu s-au prezentat Constantin Robu si fiul acestuia, urmand ca in aceeasi zi sa se prezinte si actionarul majoritar, pentru a semna si el actele de cedare a pachetului sau de actiuni. Alte 60% din actiuni apartin unei persoane oarecare, in spatele careia s-ar afla, insa, dupa cate se pare, un celebru camatar din Craiova.

Afacerea, care urma a fi incheiata luni dimineata prin virarea celor 250.000 de dolari in conturile craiovenilor, nu a fost derulata, actionarii firmei Cora (Constantin Robu si fiul sau) primind de la secretara lui Erbasu un raspuns sec: „Seful este bolnav si nu vine astazi“.

In timp ce suna la partenerul sau craiovean pentru a nu mai veni in Capitala ca sa incheie afacerea cu Mihail Erbasu, Constantin Robu aude la radio stirea care anunta moartea omului de afaceri bucurestean. Surse apropiate oamenilor de afaceri din Banie precizeaza ca Robu si fiul sau urmau a ramane cu doar 50.

000 de dolari, restul impartindu-se intre celalalt actionar si cei cinci generali bucuresteni care dictasera incheierea afacerii.