Parlamentul Marii Adunari Nationale

Ceva nu-i in regula cu titlul nostru, nu-i asa?

Asa e! Dar, daca vrea cineva sa inteleaga la ce este bun Parlamentul Romaniei, cum este el folosit si cu ce efect pentru societatea romaneasca, atunci trebuie sa inceapa prin a se obisnui cu lucruri inca si mai incilcite, mai lipsite de sens si mai putin atragatoare decit titulul nostru de azi.

Romanul zice, in intelepciunea lui populara, ca-i de ajuns un par la un car de oale! La cit s-a scris de rau in presa despre Parlament si parlamentari, poate ca nu ne-am mai fi ostenit si noi, daca n-am fi fost izbiti in moalele capului de anuntul fabulos, potrivit caruia camera noastra legislativa tocmai s-a intrunit in sesiune solemna pentru a sarbatori pe marele voievod Stefan cel Mare,

ridicat in plus si la rang de sfint.

Ce conteaza ca initierea legislatiei europene este inca departe de a prinde din urma celebrele capitole de negociere? Ce conteaza ca mai sunt doar citeva luni pina la sfirsitul anului, adica pina la termenul la care Romania ar trebui sa fie aliniata la legislatia europeana, in intregime? Ce conteaza ca s-a pierdut timp cu carul datorita nevoii imperioase a parlamentarilor de a fi agenti

electorali in campania care tocmai s-a incheiat, pentru a lasa locul alteia? Ce conteaza ca aberatiile de legiferare care ar trebui indreptate, pentru ca produc efecte nocive, economice si sociale, zac prin sertarele comisiilor, ori se plimba intre Senat si Camera? Nimic nu conteaza, nu-i asa, fata de necesitatea de a ne maimutari istoria si personalitatile ei.

E de mirare ca, avind atiti rapsozi pe bancile legislativului nu s-a organizat si un concert de muzica populara sustinut chiar de parlamentari, ori de aspirantii la viitoarele locuri vacante.

Ce parlament al unei tari europene, in afara de actuala noastra Mare Adunare Nationala, se mai ocupa cu organizarea de sedinte solemne pentru a evoca trecute vieti de domni, doamne si domnite? Niciunul, ati ghicit! Bundestagul nu vrea sa stie de Carol cel Mare, Adunarii Nationale a Frantei nici ca-i pasa de zilele de nastere ori de ingropaciune ale lui Napoleon, iar in cladirea de pe malul de

vest al Tamisei, care adaposteste de citeva sute de ani buni pe alesii natiunii britanice, nu s-a auzit vreodata despre o sedinta solemna pentru discutarea meritelor istorice ale lui Robin Hood!

Daca-i intrebati pe mai marii responsabili cu organizarea vietii noastre legislative ei o sa va spuna, negresit, ca asemenea momente sunt necesare si nu impieteaza in nici un fel asupra eficientei cu care lucreaza fabrica noastra socialista de facut legi capitaliste, pre-capitaliste, socialiste sau de-a dreptul sclavagiste.

De la inaugurarea mandatului lor, alesii nostri au votat pina azi nu mai putin de 7230 de bucati legislative. Mai bine de 1500 pe an!

In comparatie cu ai nostri, alesii de la Westminster, dorm pe ei. Intr-un an, abia daca au trecut de 100 de actiuni legislative si nici alea duse toate pina la finalizare!

La ei, cele mai multe legi ale anului curent se refera la aspecte sociale, de mediu, financiare si „ciudatenii”. Cele sociale reglementeaza aspecte care merg de la introducerea, pe costuri publice, a screeningului pentru a preveni riscul bolilor cardiace la tineri, pina la pensii si asigurari sociale, egalitatea sanselor in cariera sau interzicerea fumatului in locurile publice.

Cele financiare se ocupa de finantele publice si modul in care sunt cheltuite, cele de mediu si sanatate de lucruri importante cum ar fi emisiile de gaze ale vehicolelor aeriene sau statutul organismelor modificate genetic.

Cit despre „ciudateniile” britanice, ele merg, in domeniul legislativ, de la interzicerea prin lege a curselor de iepuri, pina la reglementarea pariurilor si a loteriei olimpice.

Mai adaugati vreo doua trei legi privind Europa si institutiile ei comunitare, reglementarea relatiilor de munca, a constructiilor de case sau autostrazi si aveti o imagine destul de completa cu privire la ce e bun Parlamentul lor si ce face el pentru supusii coroanei.

Aceeasi lectura pe malurile Dimbovitei iti da dureri de cap si ameteli! Cu mici exceptii, aproape toate legile pe care le aproba de zor Parlamentul nostru pot fi puse la capitolul ciudatenii.

Spicuim din ultimele 50 de tituluri: „Legea muntelui”! Pe cind una a marii, una a dealului, alta a sesului, precum si citeva ordonante care sa reglementeze vaile, viroagele, cringurile si zonele aluvionare? Lege pentru exercitarea unei profesii, cea de detectiv! De ce nu una pentru dactilografe, asamblori de sine cale ferata, turnatori, muncitori cu ziua, pompieri etc, etc.

De ce adica toate celelalte noua sute si vreo cinci zeci de meserii onorabile si recunoscte de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale sa fie discriminate atit de nedrept!

In rest, 80% din asa zisele noastre legi, sunt simple acte de aprobare a unor ordonate de urgenta date de Guvern dupa cum a avut nevoie, el nu neaparat noi! Iar ca exceptie, mai exista si legi care resping ordonante de urgenta, care modifica legi si nu oricare, ci ditai Codul Civil! Cititi bine aveti grija sa nu cadeti din picioare de ameteala: „Lege pentru respingerea Ordonantei de urgenta a

Guvernului nr 59/2001 privind modificarea si completarea ordonantei de urgenta a Guvernului nr 138/2000 pentru modificare si completarea Codului de Procedura Civila”!

La ce e bun Parlamentul Romaniei? Raspunsul devine limpede: ca sa nu ramine ordonantele Guvernului neaprobate si de altcineva decit chiar Guvern, insusi! Iar cind nu aproba ceea ce a decis guvernul, Parlamentul are idei originale, dind cite o lege pentru tot ce-i trazneste lui prin cap.

Originala democratie! Curat originala, coane Fanica!