Deficitul comercial a mai scăzut în 2025. Dar problema mare a deficitului e cea din farfurie

În 2025, România a exportat mărfuri de 96,6 miliarde euro și a importat de 129,35 miliarde euro, a transmis luni dimineața Institutul Național de Statistică. Exporturile au crescut cu 4,2%, iar importurile cu 2,6%. Pe hârtie, e o veste bună: deficitul comercial a fost de 32,74 miliarde euro, cu 673 milioane euro mai mic decât în 2024.

Doar că cifrele acestea ascund o realitate pe care românii o resimt zilnic: România este o economie care produce mult, dar vinde ieftin, și cumpără scump ceea ce ar trebui să facă singură. Iar cel mai dureros exemplu nu e la electronice sau mașini. E la mâncare.

Aproape 3 miliarde de euro într-o singură lună: factura pentru lipsa de reforme

În decembrie 2025, România a importat mărfuri de aproape 10 miliarde de euro, în timp ce exporturile au fost de puțin peste 7 miliarde. Diferența: aproape 3 miliarde de euro într-o singură lună.

O gaură care trebuie acoperită din împrumuturi, investiții străine sau bani trimiși de românii din diaspora.

România: top 5 la suprafață arabilă, coada Europei la mâncare

Paradoxul românesc începe cu o cifră care ar trebui să ne facă mari jucători: România este în top 5 în Europa la suprafață arabilă.

Și totuși, în comerțul agroalimentar, România funcționează ca o țară mică și vulnerabilă. „Exportăm cantități însemnate de produse cu o valoare de piață redusă și importăm produse agroalimentare obținute în urma unui proces de prelucrare industrială”, avertiza într-o opinie publicată de HotNews Tudorel Andrei, președintele INS.

În 30 de ani, deficitul acumulat doar din comerțul agroalimentar a depășit 22 miliarde de euro.

Merele: povestea care explică tot

La mere, România produce 4,5% din producția europeană, în timp ce Polonia produce aproape 30%.

E o statistică destul de simplă, deși sună ca o sentință economică.

În Voinești – patria merelor – elevii au primit la gustarea școlară mere importate din Polonia. Părinții au explodat. O mamă scria pe Facebook: „Și asta tocmai aici, unde ne cad merele în creștetul capului.”

Asta e România, în forma ei cea mai clară: un loc în care resursa există, dar lanțul economic e rupt.

Deficitul din farfurie: carne, lapte, legume, fructe

Ionuț Dumitru, economistul șef al Raiffeisen Bank, pune problema direct:

„Avem un deficit mare structural de produse agroalimentare, localizat la câteva produse mari: carne, legume, fructe, lapte și produse lactate.”

Cifrele spun întreaga poveste: carne de vită- 0,6% din producția UE, porc- 1,5%, pui- 3,4%, lapte- 2,6%, cartofi- 5,8%, legume- 4,2%, sfeclă de zahăr- stăm „catastrofal”, importăm aproape tot.

Și fiecare procent mic se vede în balanța comercială ca euro care pleacă.

Agricultura românească: 20% din oameni, 4% din PIB

În România, aproape 20% din populația ocupată lucrează în agricultură, dar agricultura produce doar 4% din PIB.

În traducere: România are un sector agricol uriaș ca oameni, dar mic ca economie.

Dimensiunea medie a fermei în România este 3,7 hectare. În Cehia este 130 hectare. În Bulgaria este 22 hectare.

Pe 3,7 hectare nu faci agricultură competitivă. Faci o gospodărie. Iar o gospodărie nu exportă. Doar rezistă.

În plus, România are una dintre cele mai mari ponderi din UE de ferme conduse de manageri peste 65 de ani. Nu e doar o problemă de vârstă, ci de capacitate de investiție, tehnologie și risc.

Zootehnia: ultimii în UE

În zootehnie, România e „la coada clasamentului european”: ultimii la număr de animale/fermă, stăm slab la animale/hectar, suntem dependenți de importuri pentru carne, lactate, produse procesate.

Iar peste tot, aceeași cauză revine: lipsa investițiilor în infrastructura care stabilizează producția, în special irigațiile.

Deficitul industrial: bulion importat în proporție de 95%

Dacă există o singură cifră care ar trebui pusă pe prima pagină, e aceasta:

La bulionul de roșii, raportul import/producție este aproape 14 la 1. Importul reprezintă aproape 95% din consumul intern.

Tudorel Andrei spune că acesta este un dezechilibru creat în 30 de ani și „foarte greu de atenuat într-o perioadă scurtă”.

Alte exemple: pește: 30 la 1, dulciuri: 6 la 1, suc de mere: 2 la 1, smântână: 3,6 la 1.

România nu doar că importă. Importă exact acele lucruri care în mod normal ar trebui să fie miezul unei economii agricole.

Polonia: aceeași resursă, altă strategie

Compararea României cu Polonia e inevitabilă. Au resurse similare. Au intrat în UE în același val. Au avut traume istorice comparabile.

Și totuși, traiectoriile sunt opuse.

Călin Costinaș (Profi România) punctează un contrast brutal:

Polonia: de la deficit comercial -12,3 mld. euro (2009) la excedent +13,5 mld. euro (2023)

România: de la -7 mld. euro la -35 mld. euro în aceeași perioadă

Mai mult: Polonia a devenit al treilea exportator de ciocolată din UE. România, în schimb, rămâne o piață în care marile branduri vând.

Multinaționalele și deficitul “exportat”

Un detaliu dur, dar important: cinci giganți FMCG – Nestlé, L’Oréal, Mars, Ferrero, Colgate-Palmolive – „exportă” deficit comercial de circa 1 miliard de euro anual către România.

Nu pentru că sunt „vinovați”. Ci pentru că România nu i-a convins să producă aici. Mondelez investește și produce în Polonia. În România, piața rămâne predominant de consum.

Solul: resursa pe care o epuizăm

Există și o dimensiune invizibilă, dar esențială: România este singura țară din UE cu o balanță ușor negativă la azot.

Cu alte cuvinte: extragem din sol mai mult decât îi dăm înapoi.

E un deficit care nu apare în balanța comercială. Dar va apărea în productivitate, în costuri și în economia viitorului.

România: o țară care împrumută ca să mănânce

În 2025, România a importat alimente de peste 11 miliarde de euro, adică de peste 30 de milioane de euro zilnic. La alimente avem un deficit de aproape 4 miliarde de euro, ne spune INS.

Nu poți fi o economie stabilă când vinzi ieftin materie primă, cumperi scump produse finite și îți bazezi consumul pe importuri.

Deficitul comercial nu e doar economie. E politică, demografie și timp pierdut

Când un deficit scade cu 673 milioane euro într-un an, e o știre bună. Dar când un deficit se repetă de 30 de ani, nu mai e știre. E un diagnostic.

România nu pierde bani pentru că nu are pământ, nu are oameni sau nu are potențial. România pierde bani pentru că: fermele sunt prea mici, comasarea e lentă, zootehnia e slabă, industria alimentară e subdezvoltată, irigațiile sunt insuficiente, iar lanțul de valoare adăugată e rupt.