Căutarea soldaților dispăruți în luptă se intensifică la un secol de la Primul Război Mondial. Trei soldați canadieni din primul conflict mondial au fost înmormântați cu fast în nordul Franței: „o zi plină de emoție” pentru familia sergentului Richard Musgrave, în timp ce astfel de descoperiri devin din ce în ce mai frecvente, scrie AFP.
În ultimii ani, tot mai mulți soldați dispăruți în Primul Război Mondial sunt găsiți, datorită unor proiecte ample și a unei mai bune organizări a serviciilor responsabile de recuperarea rămășițelor lor.
„Știam că a fost ucis”, dar „a avea un loc unde să ne rugăm este cu totul altceva”, subliniază Gordon Gilfether, în vârstă de 77 de ani, nepot al sergentului Musgrave, din al 7-lea batalion de infanterie canadian, ucis la vârsta de 32 de ani. „Este o zi plină de emoție”.
Un alt nepot, James Musgrave Colteman, în vârstă de 83 de ani, botezat în memoria dispărutului, își amintește de fotografia sa „agățată în sufragerie la bunica mea, singura sa soră”. „Este extraordinar. Singurul meu regret este că bunica noastră nu mai este aici”.
Sergentul Musgrave, găsit în 2017 lângă Lens (Pas-de-Calais), a fost înmormântat joi cu onoruri militare în cel mai apropiat cimitir britanic, la Loos-en-Gohelle, alături de doi camarazi găsiți alături de el: Harry Atherton, în vârstă de 24 de ani, și caporalul Percy Howarth, în vârstă de 23 de ani.
600.000 de soldați încă dispăruți
Născuți în Marea Britanie, toți trei emigraseră în Canada, unde erau marinar, dulgher și șofer înainte de a se înrola și a fi trimiși în Europa.
Au căzut în prima zi a ferocei bătălii de la Côte 70, în care peste 10.000 de canadieni au fost uciși sau răniți între 15 și 25 august 1917, în încercarea de a recuceri orașul minier strategic Lens.
Cel puțin 600.000 de bărbați care au murit în luptele din nordul Franței în Primul Război Mondial sunt încă dați dispăruți, inclusiv 100.000 de la fosta colonie britanică.
Timp îndelungat, osemintele găsite periodic între Belgia și Paris erau evacuate în secret.
„La construirea primelor mari lucrări de infrastructură, nu exista un protocol de exhumare”, explică Alain Jacques, directorul serviciului de arheologie din Arras, unul dintre primii susținători ai săpăturilor sistematice în această perioadă.
„Apoi, constructorii sau agricultorii erau reticenți să semnaleze corpurile pe care le descopereau, de teama că le-ar bloca lucrările”.
Potrivit lui, descoperirile se accelerează acum „deoarece șantierele apelează sistematic la pirotehniști, foști militari adesea sensibili la aceste rămășițe, dar și datorită existenței unor servicii dedicate reactive”.