Oradea graviteaza in jurul Zonei Metropolitane

Programele de dezvoltare ale municipiului Oradea se invart in jurul unui proiect mai amplu, inceput in 2000, in mandatul precedent al actualului primar Petru Filip, si anume Zona Metropolitana. Administratia locala si-a creat strategia pe marginea acestui obiectiv mai amplu. In curs de derulare se afla si modernizarea infrastructurii, a retelelor de apa-canal sau a cailor de rulare tramvai.

Toate astea, insa, cu un pret – si anume faptul ca municipalitatea a accesat un credit-„mamut”, pentru care exista riscul sa fie necesare eforturi foarte mari ca sa reuseasca sa il restituie.

Reporter: Care sunt cele mai importante puncte din strategia de dezvoltare a orasului pe care doriti sa le realizati pana in 2008?

Petru Filip: In primul rand, strategia de dezvoltare a orasului am gandit-o plecand de la ideea ca Oradea nu poate fi conceputa decat prin prisma abordarii dezvoltarii aglomeratiei urbane, respectiv a Zonei Metropolitane.

Proiectul a demarat in 2000, iar constructia lui in 2001, printr-un program al Agentiei Americane de Dezvoltare, in colaborare cu Ministe-rul Lucrarilor Publice si Primaria, avand ca si consultanta Harvard University. Am reusit sa structuram si sa formam din punct de vedere administrativ toate structurile coerente de lucru ale acestei zone in 2005.

La ora actuala avem cateva proiecte pe care dorim sa le construim prin accesarea unor fonduri structurale in 2006. Avem discutii cu o institutie financiara germana pentru studiul de fezabilitate al unui proiect extindere retea apa-canal in zona metropolitana.

R.: Care sunt principalele proiecte la care va referiti?

P. F.: Cele mai importante proiecte demarate incepand din mandatul 2000-2004 se refera in principal la infrastructura orasului – de la schimbarea retelelor de canalizare si modernizare a statiei de epurare si continuand cu modernizarea cailor de rulare pentru tramvai, reabilitarea strazilor si, nu in ultimul rand, schimbarea abordarii managementului serviciilor publice.

Sunt servicii care depind de municipalitate si trebuie abordate altfel decat am fost noi obisnuiti si aici ma refer in principal la acceptarea ideii care se regaseste in majoritatea directivelor comunitatii europene – acceptarea capitalului privat in serviciile publice. Aici intervine modul in care administratia va controla din punct de vedere calitativ si al pretului.

Este o problema pe care administratia publica evita sa o abordeze din cauza unei retineri de a nu gresi atunci cand se instraineaza un serviciu public.

R.: Ce nemultumiri aveti legat de modul in care se deruleaza lucrarile de modernizare a infrastructurii?

P. F.: In primul rand, eu – ca si administrator al comunitatii – am principala menire de a stabili stategii si de a gasi fonduri. Dupa aceea, piata ar trebui sa fie cea care sa raspunda in mod activ la aceste solicitari, ma refer la constructori in principal.

Partea proasta si nemultumirea mea e ca exista pe piata constructorilor, romani si nu numai, un transfer de oameni de buna calitate, care au plecat spre tari mai calde si mai bine platite, iar ca atare pe piata din Romania au ramas putini oameni buni in categoria bunilor constructori.

Atunci se intampla un fenomen pe care guvernanti ar trebui sa il observe, si mi-e greu sa spun ce masuri ar trebui ur-mate, dar ceva trebuie facut pentru ca apar nu numai ramaneri in urma, dar si probleme de calitate si la care pana la urma rezilierea contractelor nu este o solutie. Multe se intampla chiar in problema proiectelor finantate din fonduri comunitare.

Ma uit ce se intampla in zona proiectelor de infrastructura castigate de firme straine pe programul ISPA in Romania. E vorba de Oradea, unde lucrurile merg foarte greu, si Clujul care este in situatia de a rezilia contractul.

R.: Credeti ca Primaria s-a impovarat in urma accesarii creditelor luate pentru aceste proiecte?

P. F.: Un lucru este foarte clar. Nu ne va fi usor. In urma evaluarilor, ne incadram in prevederile legale privind rambursarile, cu conditia sa nu apara raspunderi financiare suplimentare. Trebuie sa explic de ce am accesat totusi credite relativ mari: am plecat de la ideea ca aceste lucrari trebuie facute in cat mai scurt timp, pentru ca cetateanul trebuie sa se bucure de aceste servicii.

Al doilea aspect este acela ca am plecat de la ideea ca ceea ce vom putea realiza in perioada de preaderare la nivelul de costuri din Romania de astazi cu un euro, probabil dupa intrarea in UE nu vom putea realiza nici cu trei euro. Acest efort l-am facut acum, constienti de faptul ca eficienta cheltuirii banilor acum va fi mult mai mare decat dupa 2007-2008.

R.: Cu privire la atragerea investitorilor, acorda municipalitatea anumite facilitati care sa-i aduca in aceasta zona?

P. F.: Exista un regulament adoptat de Consiliul Local in urma cu doi ani, legat de facilitatea privind vanzarea de terenuri pentru obiective industriale, comerciale, care sa insemne, de fapt, o investitie de un anumit nivel si un anumit numar de angajati. Va trebui sa stimulam principala sursa a veniturilor de la bugetul local, si anume procentul din impozitul pe venitul global.

Noi am mers in abordarea terenurilor pe o chestiune foarte deschisa. Administratia trebuie sa functioneze ca si o societate economica. Asadar, am adoptat ideea vanzarii terenurilor, creand investitorului siguranta ca dupa ce si-a demarat afacerea, sa intre cu ea intr-un circuit comercial normal si logic.

Acest regulament l-am blocat in septembrie 2004 pentru ca ne-am intalnit cu un fenomen pe care am vrut sa-l stopam. O foame de terenuri. Si am facut acest lucru pentru ca am simtit la un moment dat ca pierdem controlul asupra interesului ca obiectivul care urma sa se construiasca acolo nu s-a mai realizat in conditiile cerute de noi.

R.: Cum va rezolva municipalitatea aceasta problema, a investitorilor care doresc sa cumpere terenuri pentru afaceri?

P. F.: Tocmai din acest motiv, si nu numai, suntem interesati in realizarea Zonei Metropolitane, pentru viabilizarea in vederea dezvoltarii terenurilor care la ora actuala nu se afla pe raza administrativa a municipiului, ci a comunelor invecinate. Apare aici acest interes reciproc.

Ne intereseaza ca oamenii care traiesc in Oradea si lucreaza intr-o comuna invecinata sa castige suficient de bine sa isi plateasca impozitele la timp.

Ca urmare, acest proiect de dezvoltare zonala rezolva foarte multe elemente de convietuire la nivelul municipiului, daca privesti lucrurile in ansamblu si vezi o aglomerare de comunitati cu specific diferit si care, in ansamblul lor, au acelasi interes – ca oamenii sa traiasca bine.

R.: Cum isi alege Oradea investitorii?

P. F.: Chestiunea verificarii seriozitatii investitorilor este o mare problema. Am avut si noi surprize, in sensul ca am luat de multe ori de bune afirmatiile justificate cu docu-mente, care, insa, in anumite cazuri nu sunt suficiente. Sigur, ne luam dupa referinte, prezentari, reclama, firma pe care aceste companii o au.

Daca credibilitatea lor nu poate fi pusa sub semnul intrebarii, sigur ca atunci discutiile au o alta conotatie. Se mai intampla un fenomen: firmele mari in general, de tip multinational, nu vin direct la tratative, ci au intermediar. Aici intervine problema seriozitatii acestor intermediari care se prevaleaza de anumite relatii personale pentru a dovedi cate relatii au.

Este un mare pericol nediscutand direct cu reprezentantii. Singura solutie in aceste cazuri este sa contactezi direct firma.