„Citesc, pe ascuns, mesajele copilului meu de pe telefon. Sunt un părinte vigilent sau abuziv?”

Când „a verifica” devine „a spiona” – ce părere au specialiștii și ce cred copiii despre asta. Dar, mai ales, în ce situații se impune acest lucru, scrie site-ul Totuldespremame.ro.

Siguranța copilului este o grijă reală pentru părinți – dar cum îl protejezi în adolescență fără să fii prea intruziv și fără să-l faci să creadă că nu ai încredere în el? Iar o altă întrebare pe care și-o pun frecvent părinții este: Ce e mai important? Dreptul copilului la intimitate sau siguranța lui? „Când verific mesajele din telefonul fiului meu îmi aduc aminte de mama, pe care am prins-o că-mi citește jurnalul în adolescență”, spune o mamă. Pornind de la opiniile specialiștilor, ascultând și vocile adolescenților despre acest subiect, explicăm când verificarea este acceptabilă și când devine dăunătoare relației părinte-copil, oferind totodată sugestii practice pentru a găsi calea care protejează, dar și respectă în același timp.

Imaginează-ți o scenă familiară: e seară, copilul tău e întins în pat, cu telefonul în mâini, iar tu treci pe lângă ușa camerei lui. O lumină albăstruie îi luminează chipul, îl vezi cum tastează repede, îngrijorat, apoi ascunde telefonul când te apropii. Într-o clipă, ți se activează radarul de părinte: cu cine vorbește? E totul în regulă? Tu știi că nu e vorba de neîncredere, ci de grijă. Apoi, inevitabil, apare dilema: intervin sau îi las spațiul lui? Citesc acele mesaje ca să mă liniștesc? Sau aleg să am încredere că, dacă va fi ceva serios, îmi va spune singur?

Mulți părinți recunosc că trăiesc această tensiune. Unii au trecut deja pragul, justificându-se că „e pentru siguranța lui”. Alții se opresc, temându-se că vor rupe ceva ce nu se mai poate repara – încrederea. Într-o lume în care adolescenții își trăiesc jumătate din viață în spațiul digital, instinctul de protecție al părinților se ciocnește constant cu nevoia copiilor de autonomie.

Citește continuarea pe Totuldespremame.ro.