„Da, ești o minune!”. Supraviețuirea miraculoasă a unei fetițe de 500 de grame arată cât de nepăsător e statul român față de copiii săi
Cassia s-a născut în vara anului trecut, la Maternitatea Giulești din Capitală. A venit pe lume când sarcina mamei ei avea puțin sub 24 de săptămâni. 1 din 10 copii se nasc prematur în România, dar puțini reușesc să trăiască fără consecințe și statul nu are nici măcar o statistică a lor, ca să știe de unde poate porni îmbunătățirea.
- Care este situația în alte țări comparabile economic cu România și ce au reușit ele să facă? Articolul este parte a proiectului Pulse, un consorțiu jurnalistic internațional în care HotNews este parte și care oferă publicului perspective documentate și diverse, cu informații din mai multe țări, despre probleme de mare interes public. Articolul a fost scris de Alina Neagu, alături de Andrea Muñoz (El Confidencial – Spania), Martina Bozukova (Mediapool – Bulgaria) și Giovanni Vale (OBCT – Italia).
Mihaela, mama Cassiei, și-a dorit dintotdeauna 4 copii. Acum 10 ani, a decis că este pregătită să devină mamă. Mihaela a suferit însă, în trecut, de endometrioză, o afecțiune dureroasă, prezentă la nivelul ovarelor, trompelor uterine și vaginului, la aproape 10% dintre femei, conform studiilor. Una dintre consecințe este infertilitatea.
Mihaela nu putea obține o sarcină pe cale naturală. A rămas doar prin fertilizare in vitro, după multiple intervenții chirurgicale adresate endometriozei profunde.
Șapte fertilizări in vitro eșuate a avut Mihaela, până să o aibă pe Cassia, primul ei copil.
„Drumul ei până la atingerea statutului de mama – și acum sunt emoționat când vorbesc – nu a fost deloc ușor”, explică, într-un dialog cu HotNews, dr. Traian Maier, medicul care i-a fost alături Mihaelei pe parcursul sarcinii și care a ajutat-o să o aducă pe lume pe Cassia. Dr. Traian Maier este medic primar obstetrică-ginecologie și directorul medical al Maternității Giulești.
Un FIV nu înseamnă o injecție
Un FIV (fertilizare in vitro) „nu înseamnă doar tratament injectabil sau embriotransfer și după aceea pacienta așteaptă să vadă dacă este însărcinată”, explică dr. Traian Maier. „Fiecare ciclu de FIV reprezintă un proces cronofag ce se poate întinde pe durata mai multor luni de zile: analize, monitorizări, evaluarea foliculilor ovarieni, puncția ovariană (recoltarea ovocitelor), procesul de fertilizare, etc.”. De aceea, un eșec înseamnă repetarea întregului proces.
Iar „șapte FIV-uri nu înseamnă doar șapte proceduri, înseamnă șapte luni de colaborare strânsă cu medicul, uneori și la interval de cateva zile, de tratamente. Vorbim despre pregatirea hormonală, nu de aspirină și paracetamol. Lucrurile sunt complicate”, subliniază medicul Maier.
„Și nici nu sunt total gratuite, fiind parțial subvenționate de statul român. Costurile sunt semnificative, putând ajunge la ordinul miilor de euro”, amintește directorul medical al maternității Giulești.
La toate acestea se adaugă „presiunea psihologică, dezamăgirea și dificultatea de a trece peste aceste dezamăgiri de fiecare dată când pacienta vine însuflețită de speranță si rezultatele procedurii nu sunt cele așteptate”, mai spune specialistul.
Când fiecare secundă contează
După 7 încercări eșuate de FIV, Mihaela a reușit, la începutul anului trecut, să obțină o sarcină care, inițial, a evoluat „favorabil din punct de vedere obstetrical”, povestește dr. Traian Maier. „Evoluția sarcinii a fost una foarte bună, cu rezultate optime la toate investigațiile efectuate în primul trimestru de sarcină.”
Mihaela s-a internat la Maternitatea Giulești pe 9 iulie 2024, fiind diagnosticată cu insuficiență cervico-istmică. „În săptămâna 23 de sarcină a intervenit un factor matern independent de stilul de viață sau mijloacele de prevenție: incapacitatea colului uterin de a menține sarcina printr-un mecanism de contenție, având la bază un defect funcțional sau structural”, spune dr. Traian Maier.
Echipa medicală de la „Giulești” a încercat atunci toate variantele terapeutice pentru a amâna nașterea Cassiei. Asta pentru că fiecare secundă în plus pe care Cassia o petrecea în uterul mamei sale conta: „Am încercat diverse proceduri de contenție cervicală, și anume cerclaj sau inserarea unui pesar cervical. Din păcate, situația obstetricală nu a mai permis efectuarea acestor proceduri, pentru că am fost pusi în ipostaza de a ne afla într-o zonă imposibilă a vârstei gestaționale: la 23 de săptămâni, când copilul cântărește 400 de grame (prematuritate extremă) a avut loc ruptura spontană a membranelor (sacul amniotic). Din acel moment ireversibil am încercat să câștigăm cât mai mult timp. Provocarea cea mai mare a fost să mentinem un echilibru fin între a prelungi pe cât se poate vârsta de gestație – acele secunde care contează – și, pe de altă parte, să evităm o tragedie”, povestește medicul.
Asta pentru că „din momentul rupturii spontane a membranelor, apare o comunicare mai mult sau mai puțin directă între mediul extern – nesteril, pentru că nu trăim într-un glob de cristal – și mediul intrauterin, implicit și fătul, care pe de o parte se poate infecta, iar pe de altă parte, o infecție a uterului poate avea drept consecință atât histerectomia cât și riscuri vitale pentru pacientă.”
Au apelat la cezariană
Exista în acest caz posibilitatea „de a ne lua la revedere pentru totdeauna de la perspectiva de a fi mamă”, explică medicul ginecolog.
„Și atunci, a urmat o săptămână de eforturi medicale susținute, însumând antibioterapie, tocoliză (suprimarea contracțiilor uterine), tratament pentru maturarea pulmonară fetală. Din păcate, lupta aceasta nu a fost câștigată în măsura în care ne-am fi dorit.” N-au putut prelungi perioada de dinaintea nașterii pe cât și-au dorit.
Dr. Traian Maier spune că „am avut un caz similar, când la 24 de săptămâni s-au rupt membranele, dar în care tratamentul a funcționat și am reusit sa prelungim vârsta de gestație până spre 28 de săptămâni, când pacienta a născut un copil de 1,2 kg, care a evoluat favorabil.”
În schimb, în cazul Mihaelei, la 24 de săptămâni, când medicii sperau să poată prelungi vârsta gestațională, „parametrii monitorizati ne-au arătat că tratamentul nu funcționează și atunci, analizând raportul risc-beneficiu, am fost constrânși la nașterea prematură prin operatie cezariana”, povestește Traian Maier, medicul care a ajutat-o pe Cassia să vină pe lume.
Cassia s-a născut pe 19 iulie, cântărind puțin sub 500 de grame. „Până nu demult, o naștere la mai puțin de 24 de săptămâni era considerată avort. Între timp au apărut modificari legislative, care spun că nou născutul sub 24 de săptămâni care prezintă semne de viață se declară născut viu, dar se trece într-un registru separat. Iar dacă supraviețuiește dupa varsta de 24 de saptamani, abia atunci se trece în registrul de nașteri”, arată dr. Traian Maier.
După naștere, „rolul meu s-a transformat într-unul de suport emoțional”, spune el.
Cea mai mare și mai importantă luptă
După naștere a urmat „cea mai mare și mai importantă luptă” a Cassiei și a mamei ei, împreună cu medicii neonatologi.
Raluca Tocariu este medicul neonatolog care a preluat-o pe Cassia chiar din sala de operație: „Am avut din primul moment speranță, chiar dacă avea 24 de săptămâni pe muchie și 500 de grame si i-am spus: Tu ai să fii bine!”, își amintește astăzi doctorița de la Maternitatea Giulești, în dialogul cu HotNews.
Cassia a fost intubată și ventilată mecanic timp de 40 de zile, după care a stat câteva zile și în sistem de ventilație non-invazivă. A avut o evoluție lent favorabilă, iar medicul neonatolog spune că „nu mi-a făcut surprize neplăcute în aceste 3 luni de zile”.
Ceea ce o bucură enorm pe Raluca Tocariu este faptul că „în acest moment Cassia are toate șansele să fie un copil perfect normal, pentru că atunci când vine vorba de prematuritate, nu este vorba doar să scape cu viață acești copii, să plece acasă. Ci și despre cum pleacă acasă. Ce dăm societății. Iar lupta noastră este de fapt să dăm niște copii perfect sănătoși din punct de vedere neurologic. Cassia a trecut cu brio evaluarea neurologică, a primit nota 10.”
„Da, ești o minune!”
Copiii prematuri pot avea tot felul de complicații, sechele consecutive prematurității, explică medicul: „Pentru că organismul este imatur, în creier se pot produce hemoragii masive, analizatorul vizual (ochii, retina) este nedezvoltat, pot dezvolta retinopatie de prematuritate care poate duce la orbire. Plămânii nu sunt pregătiți. Prematurii au un număr redus de alveole, iar dacă aceste alveole nu se dezvoltă în afara uterului, lupta poate fi pierdută. Tubul digestiv nu este pregătit să primească lapte. Nu mai vorbim de complicațiile infecțioase. O viroză banală, pentru un astfel de copil, poate să fie fatală.”
În ciuda acestor riscuri, Cassia a evoluat însă foarte bine, spune dr. Raluca Tocariu: „La prima ecografie, când am văzut că totul în creier este la locul lui și nu este urmă de sângerare, am spus: Doamne, a doua zi mă uit din nou, să mă asigur că este așa! Din a doua săptămână am început să răsuflu ușurată și am spus: Da, ești o minune!”
111 zile de internare
Pe 13 august, Mihaela a ieșit din spital, dar Cassia a rămas internată. În total, 111 zile. Mihaela o vizita în fiecare zi.
Își amintește că alte mame din spital o întrebau, în acea perioadă, cum reușește să fie tot timpul cu zâmbetul pe buze. „Veneam la Cassia ca la o serbare, la grădiniță, vorbeam cu ea. Din poveștile mele, Cassia cunoștea toată familia, toți prietenii, chiar dacă nu îi cunoaștea încă fizic. Pe mine, asta m-a ajutat. Și cred că a ajutat-o și pe ea. Sunt lucruri pe care trebuie să le conții, să le ai în tine ca să le poți dărui.”
Mihaela a devenit mama Cassiei
„Practic, din momentul când s-a născut ea, tot ce știam despre mine, despre persoana mea, despre gândurile mele, despre emoțiile mele, s-a anulat. S-a născut ea iar eu nu am mai fost eu, Mihaela, ci am devenit mama Cassiei. M-am gândit că este o alegere cum duc și gestionez eu situația de față. Fiecare minut, fiecare gând, fiecare acțiune a mea a fost doar și pentru ea. Atunci când doamna doctor (medicul neonatolog – n.red.) îmi spunea că este „stabilă”, cuvântul „stabil” pentru mine însemna fericire. Nu credeam niciodată că un simplu cuvânt îmi poate asigura fericirea pentru 24 de ore”, mărturiește astăzi Mihaela.
„Tot timpul am avut încredere că o să fie bine. Încă de la monitorizări, dinainte să se nască, eu am știut că ea o să fie bine. Nu știu să răspund de unde am avut această încredere. Începând cu absolut toți medicii, am avut încredere totală în ei și în copilul meu”, adaugă ea.
Medicul neonatolog Raluca Tocariu confirmă că Mihaela „era cu zâmbetul pe buze. În toată nebunia asta și cu dragoste și față de noi, și față de tot. Depinde foarte mult cum își gestionează fiecare sentimentele, emoțiile în astfel de momente care nu sunt ușoare.”
„Impactul vizual pentru un părinte atunci când își vede copilul și el este cam cât două telefoane mobile este major. Nu știu în ce măsură vorbim despre o informație medicală verificată, dar vă spun ce am observat eu: contează foarte mult starea psihică a mamei. Nu aveți idee cât a fost de luptătoare și de încrezătoare! Am avut cu cine să luptăm. Noi și părinții am fost de aceeași parte a baricadei”, spune și dr. Traian Maier.
Țara cu probleme similare
În anul 2023, aproximativ 5.300 de bebeluși din Bulgaria – 10% din totalul celor născuți în acel an – cântăreau mai puțin de 2,5 kg la naștere, iar 118 bebeluși s-au născut înainte de 28 de săptămâni de gestație, potrivit datelor Institutului Național de Statistică din țara vecină, citate de publicația bulgară Mediapool.
Ca și în România, una dintre problemele grave ale Bulgariei ține de monitorizarea sarcinilor și prevenirea nașterilor premature în rândul femeilor din zone și categorii defavorizate – fără asigurare de sănătate, needucate și fără resurse financiare.
În Croația, cazurile de deces în rândul prematurilor „sunt rare și în conformitate cu media europeană”, remarcă OBCT. În Spania s-au născut, în anul 2023, 21.322 de copii prematuri, dintr-un total de 320.656 de nașteri. Un procent de 6,6% din totalul nașterilor, ceea ce înseamnă că, în această țară, unul din 15 nou-născuți este prematur, arată datele Institutului Național de Statistică din Spania, citate de El Confidencial.
În Uniunea Europeană, rata de supraviețuire a prematurilor este de aproximativ 40% pentru toți copiii născuți la 24 de săptămâni de gestație, 50% pentru cei născuți la 25 de săptămâni, 60% pentru cei născuți la 26 de săptămâni, 70% pentru cei născuți la 27 de săptămâni și 80% pentru cei născuți la 28 de săptămâni.
„A meritat absolut totul!”
Mihaela și Cassia au ajuns acasă, la Târgu Jiu, abia de Crăciun. Dar acesta este doar începutul poveștii. În zilele următoare, în HotNews, partea a doua a articolului despre nașterile premature din România și din alte țări ale Europei.
Proiectul PULSE este o inițiativă europeană de promovare a parteneriatelor jurnalistice transfrontaliere, co-finanțată de Comisia Europeană (DG CONNECT) în cadrul Acțiunilor Multimedia prin acordul de grant LC-02772862. HotNews.ro colaborează în cadrul proiectului cu alte publicații prestigioase din Europa: Delfi (Lituania), Deník Referendum (Cehia), cel mai mare ziar austriac Der Standard (Austria), unele dintre cele mai mari publicații din Grecia – EFSYN, El Confidencial – Spania, cel mai mare ziar polonez Gazeta Wyborcza, cel mai vechi site analitic și informațional bulgar Mediapool, una dintre cele mai mari publicații independente maghiare HVG și ziar italian cu profil economic Il Sole 24 Ore, una dintre cele mai vechi și puternice publicații din Peninsulă.
Trei organizații media transnaționale de renume – OBCT (Italia), N-ost (Germania) și Voxeurop (Franța) vor coordona activitățile proiectului.
Citește și partea a doua a articolului:
INTERVIURILE HotNews.ro